de Silvia Uscov, avocat
Cererea dnei Elena Udrea la CEDO a fost una specială, întemeiată pe art. 39 din Regulamentul de procedură al CEDO, prin care reclamantul poate solicita anumite măsuri provizorii care să fie indicate de către CEDO statului pârât, măsuri care sunt urgente și se dispun chiar și în câteva ore de la introducerea cererii.
Cererea a fost formulată de dna Elena Udrea față de Republica Bulgaria căreia i se solicitase executarea Mandatului European de Arestare din partea României și ale cărei instanțe au dispus în mod definitiv predarea acesteia către autoritățile din România.
Foarte rar se admit astfel de cereri prin care se solicită măsuri provizorii de către CEDO deoarece Președintele Secției sau un judecător de serviciu nu poate să analizeze pe fond plângerea (ceea ce este prevăzut și în Comunicatul CEDO), ci doar un risc iminent de vătămare ireparabilă. Acesta a fost și motivul respingerii.
Dar o persoană are dreptul de a utiliza toate căile legale sau convenționale pentru a stopa o detenție nelegală în baza unei decizii a unei instanțe prin care a încălcat Constituția României și, mai ales, art. 20 alin. 2 referitor la standardul minim de protecție a drepturilor omului garantat de statul român.
O hotărâre pronunțată de o „instanță care nu este instituită prin lege” nu poate avea legitimitatea de a dispune condamnarea unei persoane, iar executarea unei pedepse în închisoare dispusă de o asemenea instanță reprezintă o detenție nelegală.
Dna Elena Udrea are, bineînțeles, posibilitatea să formuleze o plângere împotriva României la CEDO, care să analizeze pe fond toate încălcările drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, doar că, pentru astfel de cereri, așa cum cunoașteți din practică, dacă se primește o hotărâre favorabilă, ea vine după ani de zile.
