Roland Dumas, șeful diplomației franceze în decembrie 1989, îşi publică noi amintiri şi confidente. Ministru de externe aproape un deceniu pe vremea preşedintelui socialist François Mitterrand, apoi preşedintele al Consiliului constituţional, avocat de meserie, Dumas, astăzi în vârstă de 93 de ani publică la edituraCherche midi o serie de « secrete de stat » sub titlul Incorect politic. In cele aproape 700 de pagini de memorii care acoperă trei decenii – 1984-2014 – autorul evocă de câteva ori şi România anilor ‘90, transmite Radio France Internationale.
In « amintirile » sale Dumas dezvăluie – parţial cel puţin – secretele unei epoci agitate ale istoriei recente : prăbuşirea comunismului, căderea zidului de la Berlin, reunificarea Germaniei – tot atâtea momente în care s-a aflat pe avanscena politicii externe a Franţei.
La data de 22 decembrie 1989 putem astfel citi în « jurnalul » său : « In timp ce la Berlin se deschide poarta Brandebourg, revolta poporului român l-a răsturnat ieri pe dictatorul Nicolae Ceauşescu, « genul Carpaţilor ». Resimt senzaţii contradictorii : bucuria pe care am tràit-o la eliberaera Franţei de sub ocupaţia nazistă în 1944 dar şi teama de reversul medaliei. Niciodată nu mi-aş fi putut închipui că voi trăi astfel de momente intense ». Trei zile mai târziu, pe 25 decembrie 1989 deci, Roland Dumas comentează din nou situaţia din România : « Judecată sumară şi execuţia Ceauşeştilor. Acest regim demn de « Ubu rege » a căzut în fine. România e ruptă de restul lumii. Bernard Kouchner vrea să trimită ajutoare umanitare. Profit de relaţile bune pe care le întreţin cu bulgarul Petar Mladenov pentru a obţine autorizaţia de tranzit a convoiului condus de Kouchner, un om dispus oricând să facă pe aventurierul ».
Iliescu, instigatorul principal al loviturii de stat
La data de 2 ianuarie 1990 aflàm că « preşedintele Mitterrand i-a transmis urările de an nou omologului său român Ion Iliescu, şeful insurgenţilor de la Bucureşti, instigatorul principal al loviturii de stat, şi l-a informat că mă trimite în România ». Dumas ne spune apoi cum a refuzat « numeroasele solicitări din partea dictatorului Ceauşescu fiind conştient că nu va putea face nimic pentru a stăvili derivele regimului ». Ca să-i facă în ciudă omologului său german Hans-Dietrich Genscher, Roland Dumas se urcă în primul avion guvernamental francez şi pleacă spre Bucuresti unde va fi astfel primul ministru occidental care se va întâlni cu noii lideri ai diplomaţiei române. « Tara este condusă de un triumvirat provizoriu format din oameni mai degrabă simpatici şi hotărâţi. Ion Iliescu, destituit de fostul dictator, fusese izolat până atunci într-un rol mediocru. « Frumuşelul » Petre Roman a fost numit premier imediat după Crăciun. Fiu de aparacik de origine evreiască maghiară, Roman vorbea o franceză perfectă întrucât studiase ingineria la Toulouse. Duşmanii săi spuneau că venise în Franţa ca agent al Securităţii. In fine, al treilea membru al acestui trio era Dumitru Mazilu, diplomat, dizident al PC, proaspăt ieşit din puşcărie unde fusese aruncat din ordinul lui Ceauşescu » mai scrie Dumas în memoriile sale. Ex-şeful diplomaţiei franceze povesteşte apoi cum a rostit în piaţa Revoluţiei o frază întreagă în româneşte învăţată pe dinafară. « M-am dus apoi să mă reculeg şi să depun o jerbă de flori în locurile în care patrioţii şi-au dat viaţa ca să instaureze democraţia. Organizez în fine un mic dejun la ambasadă cu disidenţii. E reconfortant să constat că în ciuda beznei intelectuale impusă de Ceauşescu, scriitori, poeţi şi filosofi şi-au continuat activitatea artistică şi politică. Toţi au avut de suferit din cauza arbitrariului puterii dar întotdeauna Franţa şi limba franceză au fost pentru ei nişte puncte fixe, un sprijin moral. In acest context, după ce le donez mai multe volume destinate viitorului Institut de înalte studii franceze pe care promit că-l voi fonda şi finanţa, îi asigur pe interlocutorii mei că Franţa va sprijini fragila democraţie română ». Aflăm în încheiere că ministrul francez de externe de atunci se va întoarce de la Bucureşti cu un drapel românesc găurit pe care i-l dăruise Petre Roman şi pe care îl mai păstrează cu grijă şi astăzi.
In paginile următoare aflăm multe alte detalii despre vizitele lui François Mitterrand de la începutul anilor ’90 în ţări estice precum Ungaria sau despre vizitele efectuate la Paris în aceaşi epocă de lideri est-europeni precum cei din Polonia sau Cehoslovacia. Niciun rând, niciun cuvânt însă despre vizita efectuată la Bucureşti de François Mitterrand în aprilie 1991. Era totuşi vorba atunci de primul şef de stat occidental care venea în România dupà « evenimentele din decembrie 1989 », mai spune Radio France Internationale.
