- Reclama -
De Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics.ro
Cazul terifiant de la Caracal începe să ridice semne de întrebare tot mai mari, începînd cu primul și cel mai important: avem sau nu cadavre? Au fost sau nu ucise una sau mai multe persoane de către prezumtivul ucigaș cu sau fără complici? Nu știm încă multe lucruri. Dar unul singur e cert și, din păcate, s-ar putea să fie cel mai grav, de departe: există o victimă, și aceea e numărul unic 112.
Fostul colonel Daniel Dragomir făcea ieri o observație excepțională pe Facebook, din categoria faptelor care uneori rămîn ascunse în plin soare: confruntată cu o situație de o gravitate extremă, răpită, sechestrată, poate violată și torturată, tînăra Alexandra Măceșanu a făcut tot posibilul să sune la 112 și a cerut ajutor. Nu și-a sunat părinții, prietenii ori cine mai știe pe cine, ci a apelat la exact instituția statului care trebuie să intervină în situațiile dramatice.
Asta înseamnă încredere.
Vestea bună, deci, e că sistemul 112, introdus acum 15 ani, a reușit să penetreze conștiințele oamenilor și să se instaleze acolo în calitate de mare prieten și ocrotitor. 112 înseamnă că cineva e alături de tine în orice moment, că veghează non-stop pentru a lua măsuri în caz de primejdie. Au contribuit la asta, desigur, și cinematografia ori televiziunea, unde vedem frecvent, în filme, cum oamenii se grăbesc să sune la numărul de urgență cu trei cifre – 911 în alte spații geografice – cînd sunt agresați, împușcați, răniți, răpiți, accidentați șamd. Și tot de acolo am învățat că, știi nu știi adresa, ești mereu localizat fie și doar pe baza apelului, iar ajutorul nu întîrzie să vină.
În România, încrederea în 112 s-a cam zguduit în 2014, cînd autoritățile s-au dovedit incapabile să localizeze epava unui avion căzut în Apuseni.
Dar, începînd din aceste zile, e probabil că încrederea în numărul de urgență va scădea catastrofal, după ce românii au aflat întîi că STS a furnizat trei adrese greșite către poliție, iar mai apoi, cruntul adevăr. Unul care nu a fost deloc trîmbițat public de-a lungul anilor, măcar să știm cum stăm. E vorba de faptul că STS, administratorul legal al Sistemului Național de Urgență 112, de fapt nici nu poate localiza cu precizie locul de unde se sună.
În Manualul de operare al centrului de apeluri 112, elaborat încă din 2008 de STS, scrie negru pe alb:
”Obiectivul Sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112 este de a oferi
populaţiei acces rapid şi uşor la serviciile de urgenţă, asigurându-se:
-Disponibilitatea unui număr de telefon scurt – 112;
– Accesarea tuturor agenţiilor specializate de intervenţie prin intermediul apelurilor la un
singur număr de apel;
-Preluarea fără întârziere a tuturor apelurilor efectuate la 112;
-Procesarea apelurilor de urgenţă ale cetăţenilor;
-Localizarea exactă a incidentului;
-Identificarea serviciului de urgenţă potrivit evenimentului raportat;”
Prin ”localizarea exactă a incidentului”acum aflăm de la STS că ”există în derulare procedura de modernizare a infrastructurii Sistemului 112 utilizându-se finanțare din fonduri europene, unul dintre obiective fiind și îmbunătățirea facilităților de localizare la momentul apelului 112”.
După 15 ani de funcționare a 112, românii află că sunt speranțe ca într-un viitor nedefinit să poată fi găsiți dacă pățesc ceva și nu știu adresa.
Noroc că tot STS ne instruiește, pe siteul propriu, să transmitem la 112, pentru o mai bună precizie, coordonatele geografice ale locului: ”De exemplu latitudine 44.4407808 și longitudine 26.0374528, sau în grade, minute și secunde, de exemplu N 44°26’26” și E 26°2’14”” spun specialiștii serviciului.
Pe asta, admit, încă nu am văzut-o în niciun film.
Și mai aflăm acum, tot de la STS, că sarcina localizării apelanților nu ține de serviciu, ci de către operatorii privați de telefonie mobilă, de ANCOM șamd. În cîteva zile ni se va transmite, probabil, prin divizia presa acoperită, chemată din concedii și reactivată brusc, că STS nici nu are vreo legătură, de fapt, cu 112.
Foarte frumos. De-a lungul anilor, STS și-a trecut în cont fără să clipească niște premii pentru funcționarea serviciului 112, oferite de o asociație europeană.
Laudele erau pentru ei, criticile, desigur, sunt pentru alții.
Să nu ne îmbătăm cu apă rece chiar și așa: STS nu a prea fost premiat pentru buna funcționare a sistemului, ci pentru felul cum a derulat campaniile de promovare internă. La propagandă, serviciile noastre se pricep grozav.
În 2007, însă, împotriva României s-a declanșat la Bruxelles infringementul pentru incapacitatea localizării cu precizie a apelanților la 112. După doi ani, a fost închisă ,după ce STS a jurat că s-a rezolvat.
La acea vreme, STS se confrunta, ce-i drept, cu probleme mai mari.
Directorul serviciului, Marcel Opriș, anunța opinia publică, prin 2010, că o mare parte din buget este folosit pentru asistență sociala întrucît, în STS, jumătate din personal este feminin, iar din această jumatate, „80% e personal feminin fertil”, adăugînd că multe colege sunt „în îngrijire de copii”.
Belea mare cu fertilitatea setesistelor! Cine să se mai ocupe de 112?
Cîțiva ani mai tîrziu, la un seminar, același Opriș era îngrijorat de lipsa controlului statului asupra internetului.
”Nu avem un set de reguli de comportament in aceasta lume a Internetului. Nu. Vorbeste pe la colturi unul, altul… De ce? Fiindca in primul rand, cei care ne reprezinta n-au constientizat(…)Eu, daca as avea o putere din asta perversa sau mi-ati asigura un mandat de imunitate, primul lucru – as distruge tot mediul electronic tuturor alesilor nostri.”
„Statul nu poate fi absolvit de problema asta. Nu poate fi absolvit de raspunderea asta”, mai spunea Opriș, legat de controlul netului.
Și ne mai anunța mîndru directorul STS prin 2013 că vor putea localiza automat mașinile care au avut un accident: ”Dacă cineva e în viaţă acolo şi poate să preia iniţiativa, sigur, poate să dea detalii, dar la acest gen de accidente care sunt setate acolo, de obicei, se presupune că omul are nevoie de ajutor imediat. Toate datele se comunică instantaneu în întregul sistem, poziţia accidentului este cunoscută şi se intervine automat”.
După tragedia din Apuseni, să mai amintim, directorul STS a fost decorat cu Steaua României de președintele Băsescu.
Au trecut șase ani de la frumoasele promisiuni ale STS.
Ieri, s-a văzut cu adevărat eficiența serviciului.
De ieri, românii au aflat că, în caz de nevoie, e mai sigur să suni un prieten, că la STS e slabă nădejde.
Și au mai aflat că, tot în această săptămână, Comisia Europeană a decis să lanseze iar procedurile de constatare privind neîndeplinirea obligațiilor României, în ceea ce privește numărul de urgență 112.
Cine, cum, cînd va da socoteală pentru prăbușirea mitului 112? Și cît ne va costa reabilitarea serviciului?
- Advertisement -
