Tudor Postelnicu, fostul sef al Securitatii, a murit. Avea 86 de ani şi, de câteva săptămâni, era internat la Spitalul Militar, cu grave probleme respiratorii. Decesul a fost confirmat, pentru Digi24, de soția lui Postelnicu.
A fost arestat de revoluţionari şi interogat de procurorii militari. Pe 2 februarie 1990, Tudor Postelnicu a fost judecat de Tribunalul Militar Teritorial București, alături de Emil Bobu, Manea Mănescu și Ion Dincă.
A fost condamnat la închisoare pe viaţă, i-a fost confiscată averea şi a fost privat de unele drepturi civile. A făcut recurs şi, în urma acestuia, i-a fost schimbată încadrarea din genocid în omor deosebit de grav. Astfel că Tudor Postelnicu a primit o pedeapsă de 14 ani de închisoare.
„În 1990, a fost închis în puscăria Jilava. Din păcate, şi noi am ajuns în Jilava, în 1990, în urma evenimentelor din 13-15 iunie. În acea perioadă, nu aveam acces la nimc, dar la un geam aveam acces. Şi observam că se duceau săptămânal damigene cu vin. Am întrebat la cine duc ăştia vinul şi mi s-a spus că la Postelnicu”, a povestit la Digi24 Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 Decembrie.
În 1997 a fost din nou condamnat la 18 ani de închisoare, pentru omor deosebit de grav, în dosarul Autobuzul. Trei tineri au fost omorâţi din ordinul Securităţii, după ce au i-au luat ostateci pe călătorii unui autobuz, în încercarea de a fugi în Occident.
În final, Postelnicu a făcut doar şapte ani de închisoare.
Tudor Postelnicu s-a remarcat în 1977, când a fost membru în comandamentul de reprimare a grevei minerilor din Valea Jiului. Drept urmare, un an mai târziu a fost numit şef al Departamentului Securității Statului. Tudor Postelnicu a fost membru al Comitetului Central al PCR şi ministru de Interne din 1987 şi până la Revoluţie.
Numele lui este legat de urmărirea şi persecutarea mai multor disidenţi, printre care Paul Goma, Ion Caraion, George Constantin şi Gheorghe Ursu.
„El rămâne cu imaginea unei slugi servile, dar foarte periculos pentru că în fanatismul lui faţă de familia Ceauşescu care îl promovase fără merite, era subdotat intelectual, putea să execute orice fel de ordine fără judecată”, spune istoricul Stelian Tănase.
