La trei decenii și jumătate după accidentul nuclear de la centrala atomică ucraineană de la Cernobîl, oamenii de știință care monitorizează ruinele au văzut o creștere a reacțiilor de fisiune într-o încăpere inaccesibilă din complex, transmite Radio France Internationale.
În prezent se investighează dacă problema se va stabiliza sau va necesita o intervenție periculoasă și dificilă pentru a preveni o reacție nucleară, relatează „NewScientist”.
Aceste reacții de fisiune mocnesc din nou în masele de combustibil de uraniu îngropate adânc în interiorul unui reactor deteriorat.
„Este ca jăraticul într-un grătar”, spune Neil Hyatt, expert chimist în materiale nucleare la Universitatea din Sheffield, care studiază eliminarea deșeurilor nucleare.
Amintim, explozia de la Cernobîl din 1986 a dărâmat ziduri și a blocat multe camere și coridoare. Tone de material fisibil din interiorul unui reactor au fost împrăștiate în întreaga instalație, iar căldura generată a topit nisipul din pereții reactorului de beton și oțel pentru a forma substanțe asemănătoare lavei și intens radioactive care au străbătut la etajele inferioare.
Este posibil ca o cameră, cunoscută sub numele de „camera subreactorului 305/2”, să conțină cantități mari din acest material, dar este inaccesibilă și nu a mai fost văzută de ochi umani sau robotici de la dezastru.
În acest moment, cercetătorii au observat o creștere a emisiilor de neutroni din cameră, nivelurile crescând cu aproximativ 40% de la începutul anului 2016. Acest lucru indică o reacție de fisiune nucleară în creștere, astfel încât cercetătorii încearcă să stabilească dacă această creștere va dispărea, ca anterioarele creșteri din alte părți ale ruinelor, sau dacă vor trebui să găsească o cale de acces către această cameră și să intervină.
O variantă de explicație pentru ce se întâmplă acum este că o nouă structură – sarcofagul, plasată deasupra reactorului în ruină în 2016 determină uscarea centralei. Când combustibilul de uraniu sau plutoniu se degradează radioactiv, sunt emiși neutroni, care pot promova o reacție de fisiune dacă neutronii sunt capturați de către alte particule radioactive. Cu toate acestea, cantități mari de apă încetinesc acești neutroni, împiedicându-i să fie capturați.
Tot Hyatt spune că situația este „motiv de îngrijorare, dar nu de alarmare”, dar că, dacă rata producției de neutroni continuă să crească, cercetătorii ar putea fi nevoiți să intervină. Aceasta ar putea implica forarea în cameră și pulverizarea acesteia cu un fluid care conține o substanță ce ar absorbi excesul de neutroni și ar sufoca reacția de fisiune, numită azotat de gadolinium.