Căderea Zeilor

COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Joscha Weber

De unde atâta surescitare? Lucrurile au fost previzibile. Campioana mondială este doar o umbră a ei înseși. Obosită, neglijentă, neinspirată, vulnerabilă. Acestea au fost caracteristicile Germaniei în meciurile din ultimele șapte luni.

După o calificare la Cupa Mondială fără adversari de calibru au urmat, începând din noiembrie 2017, trei egaluri, două înfrângeri și chiar o victorie norocoasă împotriva Arabiei Saudite, echipă aflată pe locul 67 în clasamentul mondial. „Pregătirea nu a fost bună”, a spus Löw astăzi, minimalizând situaţia.

Eliminarea de la Cupa Mondială în runda preliminară, după două eșecuri, nu este un deznodământ întâmplător, rezultatul unui ghinion teribil sau o înlănţuire de circumstanțe nefavorabile. Este meritată. Și este punctul final al unei degringolade prelungite.

„Ultimul joc convingător pe care l-am livrat a fost în toamna anului 2017. A trecut ceva timp de-atunci”, a spus Mats Hummels după meciul care marchează acest capăt de drum.

Înfrângerea suferită împotriva Coreei de Sud a dezvăluit teribila stângăcie a jocului german. Nu există idei, în pofida unor nume mari precum Kroos sau Özil. Au lipsit fazele periculoase la poarta adversă pentru că niciunul dintre cei trei atacanţi selecţionaţi nu a fost în formă. Nici Werner, nici Gomez, şi cu atât mai puţin Müller.

A lipsit de asemenea şi stabilitatea, pe fondul unor greşeli crase comise de „catalizatori” precum Hummels, Boateng și Kimmich. Și toate acestea în meciuri cu adversari mediocri.

Mexicul și Coreea de Sud au învins Germania, iar împotriva Suediei, doar emotiile victoriei din ultimul minut au reuşit să ascundă slabiciunile evidente ale echipei naţionale. Eliminarea de la această ediţie a Cupei Mondiale nu era, deci, decât o chestiune de timp.

Acum, unii jurnaliști vorbesc despre blestemul deţinătoarei titlului, după ce patru dintre ultimele cinci campioane mondiale au ieșit în runda preliminară la următorul turneu final.

Ce nonsens! Magie chiar n-a fost şi nimeni nu a blestemat echipa germană să fie eliminată atât de repede din competiţie. Pe de altă parte, trebuie remarcată infatuarea. „Nu au fost probleme cu atitudinea combativă a echipe”i, a spus antrenorul. Nu, din păcate, aceasta nu a fost deloc în regulă, Herr Löw.

Campionii mondiali nu au părut să fie flămânzi de victorie, căzând în aceeași capcană precum Franța, Spania sau Italia, a căror foame de succes a fost satisfăcută, iar aplicarea cu îndărătnicie a stategiei care până atunci se dovedise câştigătoare, nu a dus la reînnoirea succesului.

La fel au stat lucrurile şi în tabăra campioanei mondiale – Germania. Victoria unei echipe germane tinere la Cupa Confederațiilor a fost un semnal în mare parte ignorat. „Înfometată”, noua generație de fotbalişti germani s-a prezentat bine la Confed-Cup, dar n-a avut loc în primul unsprezece la actuala Cupă Mondială.

Jucători talentaţi precum Julian Brandt au fost introduşi pe teren doar în fazele finale ale meciurilor, iar Leroy Sané a rămas acasă.

Toate aceste decizii i-au aparţinut lui Löw, care acum vine şi ne spune: „Trebuie să îmi asum responsabilitatea, e limpede”.

Este dificil să dai vina pe cel mai de succes antrenor federal din Germania, care a dus întotdeauna Germania printre primele patru echipe la Cupa Mondială și Campionatul European din 2006 și 2016.

Însă Löw şi-a epuizat instrumentarul. El nu a reușit să-și motiveze echipa. Nu a putut să prezinte o echipă proaspătă din punct de vedere fizic. Nu a găsit un plan coerent de rezervă în trei meciuri la Cupa Mondială. Chiar dacă președintele DFB (Federaţia Germană de Fotbal), Reinhard Grindel, s-a grăbit să-l susțină pe Löw, nu este momentul pentru o abordare de tip „tot înainte!”. Ci de căderea zeilor la echipa naţională de fotbal.