Vineri începe probabil cea mai tensionată Conferință de Securitate de la Munchen din istoria forumului, una în care principala temă este bătălia tot mai tăioasă între SUA și UE, foștii mari aliați post-belici. În documentele pregătitoare, sub numele ”Sub spectrul distrugerii”, colectivul redacțional german îl prezintă pe Trump, fără menajamente, drept un președinte care distruge cu buldozerul și cu drujba ordinea planetară. Se face aluzie și la partidele populiste în mare ascensiune în UE, care ar favoriza distrugerea societăților. Va fi cu sînge pe pereți; pînă la această oră, trebuie spus, nu se știe oficial cine va reprezenta România la conferință, agendele președintelui, premierului și ministrei de externe neprevăzînd nimic. Maia Sandu, în schimb, a anunțat deja că merge la Munchen.
Vă prezentăm cîteva fragmente sugestive din Rezumatul executiv al documentelor pregătite pentru conferință:
”Lumea a intrat într-o perioadă de politică de tip buldozer.
Distrugerea generalizată – mai degrabă decît reforme atent calibrate și corecții de politici – este la ordinea zilei. Cel mai proeminent dintre cei care promit să elibereze țara lor de constrîngerile ordinii existente și să reconstruiască o națiune mai puternică și mai prosperă este actuala administrație americană. Drept urmare, la mai mult de 80 de ani de la începerea construcției sale, ordinea internațională condusă de SUA post-1945 se află acum sub distrugere.
În multe societăți occidentale, forțele politice care favorizează distrugerea în locul reformei cîștigă teren. Animate de resentimente și regret față de traiectoria liberală pe care au pornit societățile lor, acestea încearcă să dărîme structuri pe care le consideră că împiedică apariția unor națiuni mai puternice și mai prospere. Agendele lor disruptive se bazează pe o deziluzie larg răspîndită față de performanța instituțiilor democratice și pe o pierdere profundă a încrederii în reforme semnificative și în corecții de curs politic.
În toate țările G7 analizate în Munich Security Index 2026, doar o proporție infimă dintre respondenți consideră că politicile actualelor guverne vor face generațiile viitoare să trăiască mai bine. Atît la nivel intern, cît și internațional, structurile politice sunt percepute acum ca fiind excesiv birocratizate și judiciarizate, imposibil de reformat și adaptat pentru a servi mai bine nevoile oamenilor. Rezultatul este o nouă atmosferă în care cei care folosesc buldozere, bile de demolare și drujbe sunt adesea priviți cu prudență admirativ, dacă nu chiar celebrați deschis.
Cel mai puternic dintre cei care pun securea pe reguli și instituții existente este președintele SUA Donald Trump. Pentru susținătorii săi, politica de buldozer a Washingtonului promite să spargă inerția instituțională și să forțeze rezolvarea problemelor blocate în impas. Progresele privind țintele de cheltuieli pentru apărare în NATO și încetarea focului dintre Israel și Hamas sunt exemple în acest sens.
Totuși, nu este clar dacă distrugerea deschide cu adevărat calea către politici care să sporească securitatea, prosperitatea și libertatea oamenilor. În schimb, am putea asista la o lume modelată de înțelegeri tranzacționale mai degrabă decît de cooperare bazată pe principii, de interese private mai degrabă decît publice și de regiuni dominate de hegemoni regionali mai degrabă decît de norme universale. În mod ironic, aceasta ar fi o lume care avantajează bogații și puternicii, nu pe cei care și-au pus speranțele în politica de tip wrecking-ball (bilă metalică pentru dărîmat ziduri n.n.).
Renunțarea administrației americane la elemente de bază ale ordinii internaționale existente afectează diferite regiuni ale lumii și perturbă diverse domenii de politici. Efectele sunt deosebit de evidente în Europa și în Indo-Pacific, unde guvernele s-au bazat îndelung și au beneficiat enorm de „Pax Americana”. La fel, puține domenii de politici au resimțit mai puternic efectele virajului Washingtonului față de instituțiile și regulile existente decît comerțul global și asistența internațională pentru dezvoltare și umanitară.
Într-un moment în care Rusia pare să-și recîștige inițiativa tactică pe anumite segmente ale frontului din Ucraina și își intensifică campania de război hibrid în întreaga Europă, retragerea treptată a Washingtonului, sprijinul oscilant pentru Ucraina și retorica amenințătoare privind Groenlanda sporesc sentimentul de insecuritate al Europei. Abordarea SUA față de securitatea europeană este percepută acum ca volatilă, oscilînd între reasigurare, condiționalitate și coerciție. Confruntate cu semnale schimbătoare din Washington, națiunile europene se străduiesc să mențină SUA implicată, în timp ce se pregătesc pentru o mai mare autonomie.
În Indo-Pacific, partenerii SUA se confruntă cu o situație similară – dar au mai puține mecanisme de adaptare. O Chină tot mai puternică își face o ofertă fermă pentru dominație regională, prin provocări și coerciție care amenință stabilitatea regională. Mulți actori regionali au răspuns prin intensificarea propriilor eforturi de apărare. Între timp, îndoielile privind garanțiile de securitate ale SUA și interesul strategic în regiune au crescut.
Deși SUA pretind că se opun dominației Chinei, actorii regionali văd acțiunile recente ale Washingtonului ca fiind contradictorii față de acest obiectiv. Unii chiar se tem că înțelegerile cu Beijingul sunt acum mai importante pentru Washington decît susținerea partenerilor săi. Lipsiți de mecanisme comparabile cu UE sau NATO, actorii din Indo-Pacific sunt sfîșiați între încercarea de a atrage angajamentul SUA și acoperirea riscurilor, adesea prin apropiere de China.
În ultimele decenii, sistemul global de comerț a devenit tot mai contestat, deoarece promisiunea creșterii egale nu s-a materializat, iar OMC a avut adesea dificultăți în a acționa ca un custode echitabil al regulilor comune. Potrivit administrației SUA, aceste eșecuri au contribuit la ascensiunea Chinei și la declinul industrial al Statelor Unite.
De la revenirea lui Trump la putere, Washingtonul a renunțat deschis la regulile comerțului global pe care le-a ajutat să le creeze. Printre altele, a impus tarife masive, neconforme cu OMC, aproape tuturor țărilor și a folosit din plin coerciția economică pentru a obține acorduri bilaterale care pun America pe primul loc. Între timp, China și-a continuat practicile de distorsionare a pieței și și-a escaladat armamentarea punctelor de sufocare economice.
