de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
Alegerile parțiale la primăria capitalei merită analizate dintr-o anume perspectivă, cea a consistenței legitimității viitorului edil șef, pentru că sunt întrunite suficiente elemente pentru a lansa o întrebare: se va cîștiga primăria unui oraș în care, cu tot cu navetiști, ”rulează” zilnic aproape 4 milioane de suflete cu doar vreo sută de mii de voturi? Să prezentăm faptele.
La alegerile pentru primăria Capitalei, cele de sector, consiliile general și cele de sector, totul combinat cu alegerile europarlamentare, în iunie, anul trecut, au votat 747.254 alegători dintr-un total de 1.791.237 de alegători, adică un procent de cca.41,3%. A cîștigat Nicușor Dan cu un procent excelent, de 48,3% (352.734 de voturi).
Alegerile din 7 decembrie stau cu totul altfel, însă. Nu se votează decît primarul general, pentru un mandat de mai puțin de trei ani și nimic altceva.
Nu e vară și frumos, ci e iarnă, cînd se întunecă devreme, vremea ar putea fi cîinoasă și mai e și a doua zi după marea sărbătoare a Sfîntului Nicolae, care pică sîmbătă. Ar putea conta în ce privește prezența chiar și cererea de boicotare a alegerilor lansată de către liderul suveranist Călin Georgescu.
În opinia noastră, sunt șanse foarte mari ca sub aspectul prezenței să se repete nu situația de anul trecut, ci aceea din 2005, cînd am avut alegeri parțiale la Capitală, după ce primarul Traian Băsescu se mutase la Cotroceni.
Potrivit datelor oficiale, la urne s-au prezentat atunci 24,83% dintre bucureştenii cu drept de vot, ceea ce înseamnă 439.575 de alegători – valabile 436.012 voturi – din cei 1.763.040 înscrişi pe listele electorale permanente. Un număr de alegători înscriși pe liste aproape identic cu cel de anul trecut.
Adriean Videanu a devenit primar general al Capitalei cu 53,01% din voturi, eliminînd necesitatea unui al doilea tur de scrutin.Videanu a luat atunci 231.147 de voturi valabil exprimate.
În spatele lui Videanu se afla o alianță de două partide mari, PNL și PD, aflate pe val, care tocmai își adjudecaseră tot, adică președinție, guvern, șefia parlamentului, deci succesul său era previzibil. În plus, a avut și contracandidați puțini și ”subțiri”, Vanghelie de la PSD, Cristian Popescu Piedone de la Blocul Naţional Democrat, Anca Petrescu de la PRM ori Radu Opaina de la PUR.
Acum lucrurile stau foarte diferit. Candidați vor fi mulți, și nu există un favorit detașat, ci un pluton de cel puțin patru nume despărțite de puține procente. Sondaje recente îl dau pe locul unu pe liberalul Ciprian Ciucu, cu cca.25%, foarte probabil ajustate în sus, însă, în tradiția mioritică. E urmat de Cătălin Drulă, Daniel Băluță și Anca Alexandrescu, între 15-20% fiecare, despărțiți de marja de eroare, și mai sunt Ana Ciceală, Gigi Nețoiu, Orlando Teodorovici, Vlad Gheorghe, Liviu Negoiță, George Burcea, Virgil Zidaru alias Makavelli și pînă la final vor mai fi fiind și alții, ceea ce va duce la o largă dispersare a voturilor.
Ori, în situația în care la vot se prezintă doar în jur de 400-450 de mii de bucureșteni și primăria se cîștigă cu 25% ori mai puțin, înseamnă că noul primar general, a doua cea mai votată funcție după cea de șef al statului, va fi votat de un număr de bucureșteni care ar fi umplut – la refuz, ce-i drept – vechiul stadion 23 August din capitală, adică vreo sută de mii de oameni. De trei ori mai puțin decît a luat primarul Nicușor Dan anul trecut.
Asta va însemna legitimitate foarte scăzută pentru viitorul edil, dar, în egală măsură, un număr mic de voturi care decide primarul poate genera și o surpriză majoră, propulsînd în frunte un candidat mai slab cotat, dar care reușește să își mobilizeze mai bine segmentul electoral propriu. Să nu uităm că dintre primii patru favoriți ai sondajelor, nu mai puțin de trei sunt candidați ai partidelor care guvernează românii de ani buni și care sunt principalele responsabile pentru dezastrul economic.
