Cei care au lucrat până acum la negru, riscă să rămână fără niciun fel de venituri pe fondul izolării generalizate, devenind, în același timp, ei înșisi vulnerabili, fiindcă sunt nevoiți să iasă din casă pentru a-și găsi surse de venit. Pe fondul epidemiei de coronavirus, acești oameni trăiesc la marginea subzistenței, sunt expuși infecției și pot deveni cu ușurință transmișători sau purtători ai virusului. Peste 1,4 milioane de români lucrează în economia subterană, adică aproape o cincime din totalul populației apte de muncă, arată un studiu al Consiliului Fiscal, din 2018. Această categorie de persoane, aflată deocamdată sub radarul autorităților atunci când a venit vorba de sprijin în contextul crizei provocate de coronavirus, va fi extrem de afectată, arată specialiștii consultați de Radio Europa Liberă.
În total, economia informală din România era estimată la 21% din PIB în 2017, forța de muncă neînregistrată reprezentând o parte importantă a acesteia, arată raportul de țară Comisiei Europene.
RELATAREA RADIO EUROPA LIBERĂ:
Sociologul Ovidiu Voicu atrage atenția că această categorie este cea mai vulnerabilă, însă subliniază că trebuie făcută o distincție între zilierii din agricultură, ceva mai privilegiați, și cei care lucrează la negru, în sectorul serviciilor în special.
„O bună parte dintre cei care lucrează la negru sunt zilieri din agricultură, iar aceștia mai pot lucra pentru activități agricole. Sunt afectați doar de reticența angajatorilor de a intra în contact unii cu alții. Momentan, aceștia sunt feriți, dar dacă se vor aplica măsuri și mai stricte vor fi afectați și ei pentru că nu au chiar niciun fel de ajutor”, ne-a explicat Ovidiu Voicu.
Pe de altă parte, cei care lucrează la negru în domeniul serviciilor, subliniază sociologul, nu au nicio plasă de protecție socială și vor fi extrem de afectați.
„Niciuna dintre măsurile luate de autorități nu vizează aceaste categorii”, spune Ovidiu Voicu, care atrage atenția că, pe termen mai lung, dacă situația de urgență se prelungește, există riscul apariției unor mișcări sociale.
Analistul economic Dragoș Cabat subliniază, la rândul său, că o criză economică are mereu și o componentă socială: „atunci când este o criză economică, care în cazul nostru este una determinată de una sanitară, este vorba întotdeauna și de o criză socială. Întotdeauna vor fi afectați și cei care muncesc la negru pentru că ei nu vor beneficia de ajutoare sociale. Unii dintre ei, în condiții normale, nu ar trebui să beneficieze nici de servicii de sănătate, dar în realitatea acum beneficiază”.
Dragoș Cabat mai argumentează că situația României este dificilă din acest punct de vedere: „cu cât țara este mai săracă și are munca la negru mai mare, cu atât este mai greu din punct de vedere social pe timp de criză”.
În opinia lui Ovidiu Voicu, amânarea plății utilităților sau a chiriei, așa cum a fost făcută în alte state europene, este importantă pentru că oamenii din această categorie trăiesc „de la venit la venit și au resurse pentru maximum o lună. Lucrurile devin dificile de la primul set de facturi care apare în contextul în care nu mai ai niciun fel de resurse”.
În schimb, Dragoș Cabat este mai tranșant. El crede că „statul ar trebui să fie mult mai dur cu munca la negru și cu cei care angajează la negru, pentru a diminua acest fenomen”.
Dacă, pe timp de creștere economică, această problemă este, de regulă, ignorată, „pe timp de criză, se transformă într-o problemă socială acută pe care tot statul trebuie să o rezolve, deși nu beneficiază de taxe de la oamenii aceștia și nici de impozite pe profit de la angajatorii lor care se îmbogățesc fără să îi bage pe acești oameni într-un sistem civilizat de protecție socială”, mai spune analistul economic.
Totuși problemele sociale ale României ar putea fi și mai mari.
Pe lângă cei care muncesc la negru sunt mai multe „categorii problematice”, consideră Victoria Stoiciu, coordonatoarea programelor Fundației Friedrich Erbert România. De pildă, cei care aveau contracte suspendate pe motiv de clauză de forță majoră înainte ca Guvernul să dea măsurile legate de șomajul tehnic, la fel și cei cărora li s-a cerut demisia chiar la debutul primelor probleme cu încasările ale angajatorilor, cei care au fost trimiși în concediu fără plată.
„Pentru oamenii aceștia nu există o soluție în momentul de față”, subliniază Victoria Stoiciu, care subliniază că pentru o lună, două nu vor întâmpina probleme de subzistență, însă dacă situația de criză se va prelungi, atunci ar trebui să vină și „instrumente de ajutor”.
Sociologul Ovidiu Voicu spune că acestora li se mai adaugă și o parte a celor care s-au întors în România în această perioadă din țările europene afectate de pandemia de coronavirus, care vin fără resurse sau cărora li se termină puținul pe care îl au și care fie vor trebui integrați în piața muncii, fie ajutați.
În lipsa măsurilor venite din partea statului, aceste categorii vulnerabile vor căuta, în primul rând să se împrumute de la prieteni sau de la bancă sau la o instituție de creditare rapidă.
Apoi vor încerca să ignore măsurile de izolare, atrage atenția și Ovidiu Voicu: „când nu ai ce să mănânci, nu-ți permiți să stai acasă, mai ales dacă ai copii, trebuie să mergi să muncești ceva. Asta înseamnă că tot sistemul de izolare care se încearcă să fie impus va da greș nu pentru că acești oameni sunt iresponsabili ci pentru că vor fi forțați”.
În plus, dacă răspunsul autorităților va fi strict de sancționare, nu va ajuta la nimic, crede Ovidiu Voicu, în condițiile în care aceste persoane nu vor avea bani pentru mâncare, nu vor avea de unde să plătească nici amenzi.
„Trebuie găsite niște măsuri, împreună cu autoritățile locale, de a-i ține activi, dacă se poate în serviciile esențiale, sau de a-i ajuta pe perioada stării de urgență cu strictul necesar, păstrarea accesului la utilități, pentru anu-și pierde locuința, și necesitățile de hrană”, subliniază Oviciu Voicu.
Deocamdată, potrivit celor mai recente date ale Ministerului Muncii, peste 862.000 de persoane sunt în șomaj tehnic, iar alte aproape 174.000 de persoane aveau contractele de muncă încheiate. Statul suportă o parte a șomajului tehnic – 75% din salariul mediu brut pe economie, diferența până la salariul brut al angajatului ( în cazul în care acesta are salariul mai mare) urmând a fi suportată de angajator. Această facilitate a fost extinsă și pentru mai multe categorii, printre care Persoanele Fizice Autorizate (PFA) și pentru cei cu drepturi de autor sau cei cu profesii liberale.
