A lua 3,9 miliarde de dolari nu numai de la dezvoltarea țării, dar și de la dezvoltarea Armatei, pentru a le da pe rachete pe care – (atenție! – se spune în tîrg -) le vom lua la mîna a doua, de la Israel, căruia i se va livra în schimb, de către americani, un sistem nou-nouț! – e o chestiune care interesează pe toți românii, cei din ale căror taxe și impozite se scot acești bani. Nu e vorba de o discuție despre șuruburile rachetelor, nici măcar despre destinația lor, afirmă jurnalistul Ion Cristoiu pe blogul său, editorial preluat de Evenimentul Zilei.
E o discuție despre oportunitatea unei asemenea cheltuieli, făcute numai și numai pentru că Klaus Iohannis a beneficiat de Înalta Bătaie pe Umăr (drept) de către Prea Puternicul Padișah de la Casa Albă. Cum adică? A discuta dacă această sumă trebuie sau nu cheltuită prostește e interzis civililor? Despre ea pot discuta numai militarii sau mai precis lobbiștii companiilor de armament, destul de mulți și în țara noastră?. întreabă Cristoiu.
Jurnalistul se referă la declarația de zilele trecute a președintelui Iohannis: „Reporter: Domnule preşedinte, dar cum le răspundeţi celor – pentru că au apărut voci critice – parlamentari de la USR, lideri de opinie care spun că nu ar trebui să plătim atît de mulţi bani pentru acest sistem Patriot, deşi ştim, s-a vorbit despre alocarea a 2% din PIB de foarte multă vreme? Klaus Iohannis: Nu am deloc de gînd să le răspund, acestea sînt chestiuni militare, tehnice şi militarii or să formuleze atunci cînd este cazul un punct de vedere.”
Planul României exclude acordul de compensare, spre deosebire de polonezi, care sunt și ei angrenați într-o procedură de achiziție a unor sisteme Patriot. Din 2002, legea română prevede principiul offsetului, adică statul care vinde armament, cum este SUA în acest caz, va face investiții în țara cumpărătorului în industria militară, prin participarea agenților economici locali la realizarea de echipamente, tehnică, tehnologie, materiale, produse ce fac obiectul contractului de achiziție, sau în industrii civile. Polonezii vor plăti 8 miliarde dolari pe rachete, iar acordul de compensare impune ca peste 50% din valoarea contractului să provină din industria internă.
„Acordul de compensare polonez, fără vreo intenție de a schimba acest lucru, impune ca peste 50% din valoarea contractului să provină din industria internă și acest lucru ar fi posibil numai dacă industria primește un transfer de tehnologie, începând cu rachetele și terminând cu radarele. Toate sunt incluse în prețul contractului și rămân în sfera de responsabilitate a furnizorului, Raytheon, garantat de guvernul SUA. România, chiar dacă industria de apărare internă este destul de impresionantă, a renunțat la offset. Reprezentanții industriei de armament din România condamnă acest lucru, însă guvernul a decis că, astfel, achizițiile ar fi mai rapide și mai ieftine. Acesta este un calcul logic, deoarece stabilirea capacității industriale de cofabricare a armamentului avansat necesită timp suplimentar și este, fără îndoială, costisitoare – offsetul trebuie să fie cumpărat și nu este oferit gratuit de nimeni“, scrie www.rumaniamilitary.ro.
