- Reclama -
COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS)
Din capul locului să o spunem, e firesc ca ideea unui blat între președinte și partidul de guvernămînt în mega-scandalul momentului să pară cel puțin stupidă. Dintr-o anume perspectivă, însă, dacă e să o analizăm la rece, ea nu se mai conturează astfel, ba devine chiar plauzibilă. Pentru că la mijloc e o miză uriașă și cu bătaie lungă.
În România se duce o bătălie pe viață și pe moarte între PSD și președintele Iohannis pe tema remanierii guvernului, asezonată cu numirile de procurori șefi, cu ideea demiterii lui Liviu Dragnea de la șefia Camerei ori cu cea a dărîmării guvernului Dăncilă prin moțiune de cenzură.
Sar scîntei și fulgi din toate părțile, se trage inclusiv cu Constituția, se vorbește de suspendări etc.
Un singur lucru e mucles în România ultimelor zile, chiar săptămîni: poziția clasei noastre politice, a guvernului, a președinției șamd în problema de maximă importanță a Pactului global pentru imigrație.
Foarte pe scurt să reamintim despre ce e vorba:
La trei ani după ce a explodat marea criză a refugiaților care au luat cu asalt Europa, ONU a decis să propună semnarea de către toate statele membre a unui pact mondial care să reglementeze imigrația. După ample dezbateri și un aparent consens în vară, semnarea documentului e programată peste cîteva zile, la Marrakech, în Maroc.
La prima vedere, demersul e rezonabil, dar diavolul se ascunde în detalii, ca mai mereu.
Asta pentru că pe lume sunt țări din care se pleacă, țări spre care se pleacă și care nu se împacă deloc cu situația, țări paralele cu fenomenul, dar și țări care speră să profite de pe urma imigranților.
În prima categorie se înscriu țările sărace ori confruntate cu conflicte militare.
În a doua, țări bogate precum SUA, ținta permanentă a emigrației și care se vede de-a dreptul asediată de zeci și sute de mii de imigranți ilegali anual, pînă la punctul în care a ajuns pregătită să scoată armata pe graniță.
Există, desigur, țări care nu au treabă cu imigrația pentru că sunt în afara ”traseului”, dar și state precum Germania ori Franța, care speră să-și completeze deficitul de forță de muncă grație imigranților. Și să prospere cînd alții stagnează.
Pactul global a început ca o idee bună, dar a sfîrșit prin a ridica probleme extrem de grave, cum ar fi declararea imigrației drept un drept universal al omului, care trebuie chiar încurajată. Ori îndoctrinarea populațiilor gazdă pentru a ști cum trebuie să se poarte cu oaspeții.
Nu e de mirare că SUA a fost prima țară care a anunțat, sec, că nu semnează pactul, intuind pdin start dedesubtul teribil al documentului.
În ultima perioadă, o serie de țări și-au făcut propriile analize și au decis să acționeze.
Mai ales de cîteva zile încoace, vin vești despre tot mai multe state care se retrag și anunță că nu mai semnează pactul.
E vorba de Israel, Australia, Austria, Polonia, Cehia, Bulgaria, Croația, Ungaria etc. Elveția a anunțat aseară că amînă semnarea.
Viktor Orban, premierul ungar, a atras de mult atenția că respectivul pact conține prevederi cu probleme, cum ar fi pedepse reduse pentru infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierelor, ori simplificarea și accelerarea proceselor administrative în ceea ce priveşte străinii care vor să pătrundă pe teritoriul unei ţări, fără a mai vorbi de controale mult mai relaxate la frontiere. De asemenea, pactul oferă și garanții că imigranții vor putea descinde în țările altora cu tot cu tradițiile proprii, foarte adesea total incompatibile cu cele ale statelor de adopție.
Oricum am da-o, pactul acordă emigranților drepturi considerate de multe minți lucide ca fiind de-a dreptul exagerate, făcîndu-i un fel de mici vătafi pe moșiile altora.
Cum spuneam, proiectul e promovat puternic de Angela Merkel și de Franța, dar nici chiar în interiorul guvernului german nu e concordie. Recent, ministrul Sănătății, Jens Spahn, a cerut amînarea semnării pactului pînă se clarifică o serie de probleme controversate, avertizînd că altfel există riscul ca într-o zi ele să se întoarcă împotriva germanilor. Merkel nici nu a vrut să audă.
Scandalul ia amploare și e de așteptat ca în zilele care au mai rămas pînă pe 10-11 decembrie, cînd e reuniunea de la Marrakech, să se mai retragă și alte state din pact.
Singura țară în care e liniște totală pe subiect e România.
O tăcere de-a dreptul stranie pentru că, dacă pe Iohannis l-am putea înțelege prin prisma supușeniei față de Merkel, în cazul PSD se rupe firul logic.
Partidul lui Dragnea s-a apucat zdravăn de funia naționalistă în ultimul an, chiar cu accente religioase – vezi referendumul pentru familie – și ar avea un culoar destul de bun în perspectiva alegerilor europarlamentare din acest punct de vedere.
Refuzul de a aduce în plan public chestiunea pactului global e un mare mister al perioadei, cu atît mai mult cu cît e vorba de un demers puternic sprijinit de legendarul George Soros, marele susținător al fenomenului migraționist și ”preferatul” social-democraților. Viktor Orban spunea chiar că pactul e copiat din ceea ce el numea ”Planul Soros”.
Pentru țări mai slabe, precum cele din Răsăritul Europei, există un pericol major semnalat deja de mulți politicieni și analiști, acela ca imigranții să fie atent (și discret) selectați, cei avînd calificări utile urmînd să fie acceptați în țările puternice din Occident, iar restul să fie pasați Estului, să le asigure un căpătîi.
De ce tace Klaus Iohannis în chestiunea Pactului Global pentru Imigrație?
De ce tac PSD și guvernul Dăncilă și îl trimit pe ministrul de Externe Teodor Meleșcanu să semneze fără fasoane Pactul, la Marrakech?
Ce fel de înțelegere tacită și monstruoasă funcționează între cei doi poli ai puterii, la care se adaugă și opoziția? (Cu excepția notabilă a deputatului PNL Daniel Gheorghe, singurul care a cerut public, zilele trecute, respingerea categorică a Pactului, avertizînd asupra pericolelor care vor izvorî din el)
Să fie o simplă coincidență declanșarea scandalului idiot și fără vreun beneficiu politic autentic al remanierii și împingerea lui artificială – Iohannis dixit – pînă după începutul lunii decembrie, de parcă cineva vrea să se asigure că altele vor fi subiectele de scandal pe agenda publică?
Să fie deci, un blat între forțele politice autohtone într-o chestiune de cea mai mare gravitate pentru români?
Deloc exclus, am zice.
- Advertisement -
