Biserica Ortodoxă Română (BOR) are dreptul de a analiza şi a se pronunţa, potrivit propriilor criterii religioase, în ceea ce priveşte canonizarea unor persoane din Patriarhia Română, iar în cadrul procesului de canonizare, BOR desfăşoară o activitate de cercetare minuţioasă a vieţii persoanelor propuse prin raportare la modul în care acestea şi-au schimbat viaţa.
Precizările Biroului de presă al Patriarhiei Române vin în urma comunicatului Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” ((INSHR-EW), referitor la canonizările părinţilor Ilarion Felea, Ilie Lăcătuşu şi Dumitru Stăniloae, despre care reprezentanţii institutului susţin că au avut legături cu Mişcarea Legionară.
”În lumina principiilor libertăţii religioase şi autonomiei bisericeşti cuprinse atât în legislaţia internaţională (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 18), cât şi în cea naţională (Constituţia României, art. 29; Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor), Biserica Ortodoxă Română, în calitatea sa de cult recunoscut, are dreptul de a analiza şi a se pronunţa, potrivit propriilor criterii religioase, în ceea ce priveşte canonizarea unor persoane din Patriarhia Română. În cadrul procesului de canonizare, Biserica Ortodoxă Română desfăşoară o activitate de cercetare minuţioasă a vieţii persoanelor propuse prin raportare la modul în care acestea şi-au schimbat viaţa”, arată sursa citată.
Potrivit Patriarhiei BOR, procesul de canonizare constă exclusiv în recunoaşterea sfinţeniei pe baza dovezilor consistente şi mărturiilor credibile.
”Astfel, în cazul trecerii fiecărei persoane în rândul sfinţilor (canonizare) s-a ţinut cont de mai multe criterii canonice, istorice şi pastoral-misionare din care reţinem următoarele: viaţa sa curată şi sfântă; mărturisirea dreptei credinţe până la sfârşitul vieţii; aspru nevoitor, împodobit cu multe virtuţi; dragostea şi spiritul de jertfă manifestat faţă de cei aflaţi în nevoie; mărturisitor al lui Hristos în temniţele comuniste; a dobândit de la Dumnezeu darul facerii de minuni; s-a bucurat de o cinstire constantă din partea credincioşilor”, explică Patriarhia.
Unii sfinţi care sunt cinstiţi în Biserica Ortodoxă au avut, în anumite momente ale vieţii, atitudini şi gesturi greu de înţeles sau contrare chiar învăţăturii creştine, adaugă reprezentanţii Patriarhiei, însă Biserica ia în considerare schimbarea vieţii păcătosului şi, mai ales, modul în care şi-au încheiat viaţa, fără însă ca, prin această atitudine, să fie încurajate (sanctificate) anumite derapaje pe care respectivele persoane le-au avut în timpul vieţii.
”Aşa cum observăm din exemplele Sfântului Apostol Pavel, al Sfintei Maria Egipteanca sau chiar din cel al Sfântului Proroc şi Împărat David, chiar şi sfinţii au avut unele căderi, de aceea trebuie să privim în special la cum şi-au încheiat viaţa – adică la o înaltă măsură a desăvârşirii -, nu doar la greşelile sau păcatele săvârşite pe parcursul existenţei lor pământeşti. De altfel, aceasta este şi mărturia Sfintei Scripturi: ‘Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa’ (Evrei 13, 7)”, se mai arată în comunicatul Biroului de presă al Patriarhiei Române, potrivit basilica.ro.
