de Ben Oni Ardelean

Parteneriatul Strategic cu SUA a reprezentat, pentru diplomația românească, un proiect-deziderat național, menționat constant în toate documentele programatice ale României din ultimii zeci de ani. La acest parteneriat, pentru care am muncit enorm ani de zile, împreună cu oameni devotați, care au înțeles cât de esențial este pentru noi să beneficiem de cea mai solidă ancoră de siguranță, respectiv: protecția oferită de Statele Unite ale Americii. În Congresul și Senatul SUA, am petrecut nenumărate zile în discuții și negocieri intense cu prietenii mei de acolo (mai ales în ultimii ani, cu toți președinții Comisiilor de Apărare și Externe din Senatul SUA!), pentru a identifica formule prin care să aducem capacități militare americane în România, fiind pe deplin conștienți că prezența armatei SUA și a tehnicii de vârf în apărare, reprezintă garanția păcii și stabilității pentru societatea românească și, în general, pentru întreaga Europă, în contextul amenințărilor agresiunii ruse.

Decizia retragerii trupelor americane este, înainte de toate, una politică, cu o încărcătură simbolică puternică, ce transmite un mesaj dureros pentru cei care gestionează astăzi diplomația românească. Efortul diplomatic concentrat, desfășurat ani la rând din păcate, realizat cu sacrificiu de prea puțini oameni din Statul Român este astăzi pierdut în urma unor decizii complet neinspirate, a lipsei de viziune, strategie și, mai ales, a lipsei de cunoaștere și relaționare a celor care coordonează astăzi politica externă a țării noastre. Diplomația României a devenit tot mai irelevantă în aproape toate spațiile externe de mulți ani, lucru vizibil inclusiv pentru necunoscători, practic nu mai contăm nicăieri în plan extern. La Reuniunea Anuală Diplomației Române (RADR) din toamna acestui an, noul președinte al României a spus-o direct: „nu avem o strategie externă”, afirmând apoi, în continuarea discursului, că nu există strategie nici pe apărare și nici pe economie. Trist!

Bun, acum…nici nu se poate construi o strategie cu oameni fără nicio pregătire, care nu înțeleg politica externă și care nu sunt deloc conectați la Administrația Trump sau la câțiva politicieni americani influenți. Unii cred că o fotografie făcută pe holurile reuniunilor internaționale cu personalități americane poate rezolva relația României cu SUA. Tentativele eșuate din acest an au demonstrat nivelul instituțional și limitările leadershipului politic actual.

Este foarte dificil pentru prietenii din Senatul și Congresul SUA (pun câteva poze mai jos cu cei care au fost implicați și care sunt implicați acum, cărora le mulțumesc!) să încerce să schimbe o astfel de decizie, o decizie care trebuia gestionată de ai noștri. Mesajul Vicepreședintelui SUA, J.D. Vance, transmis la Conferința de Securitate de la München, a fost clar: „aveți o problemă”. Lipsa unor explicații coerente și a unui plan, după aproape un an, generează efecte în lanț, exact cum am anticipat și spus mai întâi în privat, apoi public, cu grad mare de predicție în luna martie. Lista acestor efecte a ajuns aproape la epuizare, cu precizie milimetrică, pentru că ai noștri nu înțeleg modul de gândire și abordare a partenerilor americani. Fără această înțelegere profundă, nu se poate construi absolut nicio strategie.

Explicațiile factorilor decizionali de la noi sunt complet aiuristice, fiindcă pentru unii, retragerea înseamnă venire, înjumătățirea înseamnă dublare, iar totul este pus pe seama unor „schimbări de strategie americană”. Chiar și dacă am lua în calcul teoriile conspiraționiste vehiculate pentru justificare, pe care eu le resping categoric, conform cărora ar exista o înțelegere SUA–Rusia, totuși, dacă România ar fi avut o relație realmente strânsă, privilegiată și puternică cu SUA, retragerea s-ar fi făcut din altă țară. Nu contează că e vorba de un singur soldat sau de o mie, ci valoarea simbolică și mesajul politic mai mult ca orice.

Soluția, din punctul meu de vedere, rămâne una singură: normalizarea rapidă a relației cu SUA, printr-o acțiune reală, nu mimată. Cosmetizarea, ascunderea problemelor sub preș sau sub „umbrela europeană”, în ideea că putem păcăli partenerul strategic, sunt total contraproductive. România a pierdut mereu în relația cu SUA mai ales din lipsă de credibilitate (singura carte de vizită reală pe care o poți avea!) din cauza dublului limbaj și a incapacității de a livra ceea ce s-a promis.

Pacea transatlantică poate fi realizată doar prin cooperare reală de securitate cu SUA, bazată, așa cum spunea Vicepreședintele J.D. Vance, pe valori comune. Sper să ne revenim. Cei ce au urechi de auzit…să audă!