de Silvia Uscov, avocat
Spunea cineva astăzi la un post tv că propaganda rusă trebuie să fie legată de principiul „follow the money”. De acord, dar atunci aș putea fi îngrijorată de OUG 63/2020 prin care instituțiile media au primit finanțare de milioane sau zeci de milioane de EUR de la buget pentru campanii de informare în perioada pandemiei?
Au existat numeroase instituții internaționale, care monitorizează libertatea presei sau urmăresc menținerea obiectivelor democrațiilor europene, care au tras un semnal de alarmă mai ales față de primele luni de la debutul pandemiei și cenzura instituită asupra mass-media pentru că văd că se repetă acum același scenariu.
În 10.01.2022 Vicepreședinta pentru valori și transparență, Věra Jourová declara:
„Mass-media reprezintă un pilon al democrației. Astăzi însă acest pilon este cenzurat și se confruntă cu presiuni din partea unor guverne și grupuri private. Acesta este motivul pentru care Comisia va propune norme și garanții comune pentru a proteja independența și pluralismul mass-mediei. Jurnaliștii ar trebui să fie în măsură să își desfășoare activitatea, să îi informeze pe cetățeni și să îi tragă la răspundere fără teamă și fără favoruri pe cei aflați la putere. În prezent, avem consultări ample pentru a veni cu cea mai bună propunere.”
Înțelegeți că surse oficiale afirmă că mass-media se confruntă cu cenzura și presiunile unor guverne și grupuri private?
Adevărul este undeva la mijloc, dar unii vor să și-l adjudece fără posibilitatea de recurs. Reacția va fi aceeași ca în cazul poveștii cu lupul: dacă îl invoci de prea multe ori, când chiar o să apară, nu o să te mai creadă nimeni.
Mi-a plăcut o glumă care circulă pe net:
– Care e diferența între adevăr și teoria conspirației?
– De câteva luni.
În măsura în care CNA sancționează mass-media care oferă o altă perspectivă decât propaganda occidentală (DA, există și propagandă occidentală, e vizibilă de pe Lună), atunci pot afirma că această instituție este una de cenzură, nu de monitorizare și reglementare în domeniu.
În măsura în care aplici aceleași metode ca inamicul tău declarat, atunci nu te aștepta să fii apreciat după alt standard. În cartea sa, „Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul”, Mark Galeotti spune că Putin are mentalitatea nu a unui șahist, ci a unui judokan, care se folosește de slăbiciunile adversarului său, nu neapărat de propria forță, și care nu depinde de un număr limitat de mișcări (ca în șah), ci se adaptează, își modifică strategia și profită de momente (ca în judo).
Ceea ce reflectă propaganda rusă sunt tocmai slăbiciunile noastre.
Și, în loc să le recunoaștem și să le corijăm, cenzurând opinii doar pentru că ele arată slăbiciunile noastre, nu facem decât să confirmăm faptul că nu suntem nici pe departe mai buni, ci doar mai ipocriți.
Jos Cenzura!
