de Silvia Uscov, avocat
Știți momentele acelea când se iese de la vreo audiere și se declară prompt că persoana are încredere în justiție? Eu nu am.
Într-un fel, e bine ca avocat că nu am, pentru că asta m-a determinat să nu am doar planul A în acțiune pentru un client, ci și planul B, ba chiar și C.
Ca cetățean, însă, este frustrant pentru că și eu sunt beneficiar al aceleiași justiții. Realizată de judecători, dar și cu sprijinul avocaților și procurorilor. Adică de oameni, unii mai pregătiți, alții mai puțin pregătiți, unii înțelegând responsabilitatea cu care sunt investiți cu speranță de către cel care apelează la ei, alții neînțelegând nici propria existență, unii care caută să iasă din dogme, alții care preferă locul cald al acelorași idei, de altfel, puține și care nu vor să tulbure liniștea.
Pilda biblică a alegerii între Baraba și Iisus se repetă în fiecare moment în justiție, când pui în talerele balanței un inocent și un infractor, vinovăția și nevinovăția, dreptatea și nedreptatea.
Este Săptămâna Patimilor și fiecare dintre noi ar trebui să își amintească ce a ales pentru ceilalți semeni.
Oare a ascultat glasul „mulțimii” (rețele de socializare, presă cu interese obscure, ONG-uri cu interese politice ori ambasade), incitată de cei care nu doreau să își piardă puterea, și a ales strâmb? În acest caz nu va putea proceda la rândul său ca Pilat din Pont, nu se va putea spăla pe mâini de păcatele pe care le-a comis.
Pe vremea aceea era „blasfemia”, acum ar putea fi, la fel de bine, „abuzul în serviciu”, folosit ca subterfugiu atunci când nu îți găsesc alte rele, de parcă ar fi panaceu atunci când vrei să oferi o condamnare politică poporului sau diverselor interese.
Toți nevinovații condamnați pe nedrept sunt bucăți ce reconstruiesc scena biblică a unei condamnări ce nu a respectat dreptul la un proces echitabil.
Și, de parcă nu era suficient că justiția nu mai era chiar o piatră de temelie între puteri, factorul de echilibru între acestea, ci s-a transformat într-un veritabil factor de presiune asupra cetățenilor (bine că mai sunt și judecători la Berlin…), prin alegerea unor judecători anti-constituționali la CCR, care nu doar că nu au minime cunoștințe juridice, dar sunt și trădători de neam pentru că vând pe câțiva talanți de argint propria țară, nu-ți rămâne decât să-ți faci semnul crucii și să te rogi.
Pentru că, după toate patimile îndurate de Domnul nostru, asta simbolizează Învierea pentru mine, speranța că într-o zi binele va triumfa, chiar și în cele mai neașteptate moduri ori momente.
___________________________
„17. Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Iisus, care Se numeşte Hristos?”
18. Căci ştia că din pizmă dăduseră pe Iisus în mâinile lui.
19. Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevasta sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu Neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.”
20. Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L omoare.
21. Dregătorul a luat cuvântul şi le-a zis: „Pe care din amândoi voiţi să vi-l slobod?” „Pe Baraba”, au răspuns ei.
22. Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Iisus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit!”, i-au răspuns cu toţii.
23. Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”
24. Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea norodului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele Neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”
25. Şi tot norodul a răspuns: „Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri.”
26. Atunci Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Iisus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.”
