de Elena Radu, avocat
Sa va mai povestesc o patanie cu „digitalizarea” si ai lu’ statu’, ca multi vad, putini pricep. Am zis ca ma abtin, dar poate asa mai pricep cate ceva si „sustinatorii” a tot si toate.
Iar „pataniile” astea, cate una, cate una adunate, contureaza un viitor pentru „confortul dvs” (acum depinde al cui confort).
Deci, trebuia sa imi schimb cartea de identitate. Pe site scria ca te poti programa online. La rubrica cu pricina, locuri libere cu programarea „mai incolo”. Insa, tot atat de bine scria ca daca nu te duci in ziua si la ora programata pierzi programarea.
Am si sunat de la prima ora pana la pranz la numarul afisat ca sa intreb ce si cum. Ba nu raspundea nimeni, ba raspundea si mi se inchidea telefonul.
Dupa masa ajung la mult faimosul serviciu public.
La „usa” nu astepta nimeni la „coada”.
Intru. O incapere cu vreo 10 birouri, din care 3 „libere”. Erau functionarii, dar nu aveau „clienti”.
Ma duc si ma asez pe scaun la un birou „liber”, in fata unui functionar.
Reproduc aproximativ conversatia:
– Programare aveti?
– N-am.
– Cum doamna, in zilele de azi nu stiti ca nu se poate decat cu programare?
– Am vazut pe site, dar locuri erau saptamana viitoare si tot atat de bine scria ca cine nu vine „pierde” programarea. Asa ca am venit in locul respectivului, ca nu e nimeni „la dvs”.
– Nu se poate fara programare. Trebuia sa sunati. De ce nu ati sunat?
– Am sunat toata ziua, nu a raspuns nimeni. Uite si apelurile pe care le-am dat.
– Nu se poate fara programare, asteapta lumea afara.
– Care lume? Ca eu de afara vin si nu e nimeni. Hai sa mergem sa verificati, daca nu ma credeti.
– Nu se poate fara programare.
– Serios? Nu se poate?! Pai, ia sa ne uitam noi in jur. Sunt 3 „ghisee” libere, unde functionarii stau degeaba, dar nu se poate sa imi primeasca nimeni cererea, ca nu am programare.
Bun. Cine este comandantul la „chestia” asta, ca vreau sa merg in audienta.
– Eu sunt seful de birou.
– Oh, ce bine ca sunteti dvs! Vreau sa fac si eu o reclamatie. Sunt 3 birouri libere, cu functionari care stau degeaba, dar nimeni nu imi poate primi cererea, ca n-am programare. Adica, s-au „eliberat” programarile prin neprezentare, iar eu care m-am „prezentat” in fata dvs nu pot sa depun cererea, ca nu am programare, iar 3 functionari stau degeaba.
In final, a dat seful de birou telefon, pe mobil, mi-a facut programare, mi s-a primit cererea, am rezolvat.
Peste 2 zile m-am dus la ridicat de documente.
Un domn era fara programare, ma intreba cum se procedeaza. I-am explicat.
„Bag capul” in sala cu „birourile”.
Ce sa vezi? Se instalasera paravane in fata tuturor birourilor. Functionarii din spate nu mai vad lumina naturala in vecii vecilor.
Ma duc si eu si ma uit in spatele paravanelor.
Ce sa vezi?
Sufla vantul la majoritatea dintre ele. Nu numai ca nu erau „clienti”. Nu mai erau nici functionarii la birouri.
Care va sa zica in 2 zile s-a rezolvat tot!
S-au instalat paravane, s-a facut cate o „cutie” pentru fiecare „birou de functionar”, ca nu care cumva sa mai vina vreun cetatean din asta ca mine care face observatii de bun simt cu privire la „lipsa clienti” si primire cetatean „la birou”, fara programare, daca functionarul sta degeaba.
Asa ca pentru marii sustinatori ai „digitalizarii” si ai confortului: peste ceva timp, de nu o sa asteptati voi „programarea” la sfintele calende, ca din clicuri ce ocupati vor mai fi functionarii.
Iar cand nu vor mai fi functionari, ce ocupat va fi „sistemul” dintr-un singur click.
Cred ca asa se va „rezolva” si cu cartea de identitate electronica: vrei din aia simpla? Programare la sfintele calende, „nu sunt locuri”.
Vrei mai repede? Ia una digitala, ca se face pe loc.
