spot_img
8.7 C
București
sâmbătă, aprilie 27, 2024
AcasăAnalizeAvocata Elena Radu: Ce ar trebui să reprezinte "școala"?

Avocata Elena Radu: Ce ar trebui să reprezinte „școala”?

-

de Elena Radu, avocat

Ce ar trebui sa reprezinte „scoala”?

- Advertisement -

In ultimii ani apar din ce in ce mai multe stiri cu privire la diverse comportamente anormale si periculoase ale elevilor atat fata de alti elevi, cat si fata de profesori.

Legea invatamantului ar trebui sa asigure cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a dreptului fundamental la învățătură pe tot parcursul vieții.

- Advertisement -

Invatamantul reprezinta domeniul și activitatea de instruire și de educare, iar invatatura inseamna

„1. Sistem de îndrumări teoretice și practice într-un anumit domeniu de activitate; doctrină; principiu teoretic sau practic; precept. 2. Cunoștințe, cultură; erudiție, înțelepciune. 3. Pregătire, studiu, școală; ucenicie. 4. Precept la care se ajunge prin experiență practică sau pregătire teoretică; învățământ, povață, sfat.”

Recunosc ca nu am intract in contact prea mult cu mediul scolar actual. Insa, din discutiile purtate in ultimii 2 ani cu in grup de liceeni si cu un psihiatru au reiesit urmatoarele:

in scoli s-a ajuns la situatia ca unii copii sa creada ca pentru a fi acceptati si a se integra printre ceilalti elevi/liceeni este necesar sa fie cat mai „cool”, adica sa faca orice sa braveze pentru a fi considerati „diferiti” de catre ceilalti. Cu cat esti mai diferit si ai un comportament mai agresiv si mai „ciudat” in scoala, cu atat iesi mai mult in evidenta si ai falsa impresie ca esti mai popular sau mai apreciat.

Un grup de liceeni mi-a povestit ca unii colegi ai lor „adera” la diverse comportamente sau pretind in mod fals ca au anumite „orientari” numai pentru a fi primiti in grupuri minoritare, astfel incat sa simta ca fac parte dintr-un grup si sa nu se simta marginalizati, din cauza lipsei de incredere pe care o au in propria persoana.

Sunt multi care critica parintii pentru comportamentul pe care il au copiii la scoala.

Insa, probabil au uitat cum era cand erau copii. Mediul si anturajul te poate schimba, indiferent de cata educatie ai primit acasa. Copil fiind, esti usor influentabil, iar pentru a fi acceptat si a obtine popularitate, daca asta „e la moda”, uiti repede ce te-au invatat parintii.

In societatea actuala, vedem cum chiar adultii renunta usor la propriile principii pentru a fi acceptati la locul de munca si a fi „in trend cu moda” (indiferent de functia pe care o ocupa, cu sau fara studii superioare, parlamentar sau om de rand).

Parerea mea este ca aceste comportamente periculoase pentru societate care apar in scoli si care incep sa fie din ce in ce mai multe si sa aiba un grad de pericol social din ce in ce mai mare este efectul normelor stabilite prin legi privind regulile din scoli.

Regulile care s-au instituit prin legi in domeniul invatamantului s-au indepartat treptat, din ce in ce mai mult de la ceea ce ar trebui sa insemne „drept fundamental la invatatura”, „invatamant”, „invatatura”.

La scoala profesorul este cel care trebuie sa il instruiasca si sa il educe pe copil pentru a il ajuta sa dobandeasca cunostinte si pregatirea necesare care sa il ajute in viata de adult.

Insa, prin normele extrem de permisive introduse prin legi, s-a ajuns la situatia in care copilul sa creada ca este dreptul lui sa il instruiasca atat pe profesor, cat si pe ceilalti copii si in niciun caz ca urmare a bagajului de cunostinte pe care le detine.

Singurele reguli in avantajul copilului din scoli ar trebui sa vizeze eliminarea oricarui abuz din partea profesorului fata de elev, precum si eliminarea oricarui abuz din partea celorlalti elevi.

Restul regulilor ar trebui sa vizeze obligatia elevului de a colabora pentru a ii fi respectat si a beneficia de dreptul la invatatura.

Aceste reguli nu ar trebui nicidecum sa ii permita elevului ca sub pretextul exercitarii dreptului sa devina el un abuzator fata de profesori sau ceilalti elevi si nici sa considere ca impunerea unor reguli care sa aiba ca efect atingerea scopului pentru care s-au infiintat scolile inseamna o vatamare a intereselor sale. Ca, de altfel, nici parintilor care sustin ca daca al lor copil nu are chef de scoala sau de atingerea scopului pentru care au fost create scolile, al lor copil sa nu fie „deranjat”.

Scopul creearii scolilor si garantarea dreptului la invatatura prin Constitutie, au fost tocmai acelea ca orice copil sa aiba o sansa in viata de adult, indiferent de nivelul de pregatire profesionala, materiala sau psihologia parintilor.

Oricarui copil trebuie sa i se acorde o sansa in viata prin accesul in mod real si efectiv la invatatura, indiferent de norocul sau ghinionul pe care l-a avut sa se nasca intr-o anumita familie.

Insa, prin modalitatea in care se legifereaza in domeniul invatamantului si normele care se introduc, legiuitorul se indeparteaza cu mult de la dreptul fundamental la invatatura.

spot_img
spot_img
- Advertisment -spot_img
spot_img