de Attila Somfalvi, strateg politic si expert in campanii electorale, fost analist politic israelian
În dimineața de după atacul eșuat iranian, Israelul analizează cum să răspundă. Dezbaterea publică, ca de obicei în această țară, trezește toți demonii și emoțiile. Cum se spune, pune doi israelieni într-o cameră și vei obține trei opinii diferite.
Israelul se luptă acum pe două fronturi de influență și conștientizare. Primul front, cel mai simplu, este frontul răspunsului kinetic: să tragem sau nu? Să bombardăm sau nu? Și dacă da: unde, când și cât? Acestea sunt întrebările relativ simple care predomină în spațiul influenței de bază în jocurile de putere din Orientul Mijlociu. Dacă răspundem, cum va influența acest lucru? Dacă nu răspundem, cum va fi perceput? Cum va reuși Israelul să creeze un impact semnificativ asupra conștiinței și astfel să întărească descurajarea? Este o întrebare simplă, pentru că nu implică gândire profundă despre alianțe regionale, relații internaționale, comunicare internațională și Consiliul de Securitate. Este un joc de influență la cel mai de bază nivel. Ei au tras la noi, noi tragem la ei. Ei nu au nimerit, noi am fost loviți – și atunci (poate) ei se vor speria. Sau nu.
Pe de altă parte, bătălia mai complexă de influență și conștientizare necesită mult mai multă reținere, mult mai multă gândire și, în principal, calm. Răspunsul poate fi întârziat, dar rezultatele ar putea fi mult mai semnificative decât cele obținute printr-o simplă reacție. Atacul eșuat iranian a adus Israelului numeroase puncte de credibilitate conștientă:
A. Iranul este agresorul – întreaga lume este împotriva lui.
B. Lumea s-a oprit (pentru un moment) să se concentreze pe Gaza. O oportunitate pentru unele îmbunătățiri diplomatice.
C. Lumea înțelege ceea ce Israelul a susținut de ani de zile – Iranul este un stat terorist. Toți vorbesc despre rachetele și UAV-urile iraniene eșuate și despre sistemele uimitoare de apărare ale Israelului.
D. Țările occidentale cheie, în frunte cu SUA, sprijinul real al Israelului – alături de țările moderate din Orientul Mijlociu – au acționat împreună pentru a preveni un atac iranian asupra Israelului. Aceasta este fără precedent și este o realizare conștientă extraordinară.
E. Israelul este o superputere tehnologică care, într-o singură noapte, și-a recâștigat locul de frunte în tot ce privește apărarea aeriană și a îmbunătățit dramatic imaginea sa în domeniul informațiilor precise. După 7 octombrie, aceasta este o realizare conștientă foarte importantă. F. Israelul are o oportunitate extraordinară de a schimba narativul și de a-l conduce, și de a poziționa foarte negativ Iranul. Aceasta depinde de capacitățile de influență ale sistemului israelian. Din păcate, acestea nu sunt grozave. Le-am văzut. Dar există un potențial imens aici de a îndrepta toate reflectoarele către Teheran, capitala globală a terorii.
G. Întreaga lume a văzut „puterea iraniană”. Un stat terorist care timp de ani de zile a amenințat Israelul cu parade nord-coreene a eșuat în fața națiunii startup atacate. Sistemele de apărare ale Israelului au dat o lecție atacului terorist iranian, un stat al terorii ale cărui esențe sunt frica și intimidarea. Din momentul în care și-a folosit capacitățile, acestea au fost epuizate. În bătălia conștiinței – Israelul este puternic, Iranul este slab. Iranul este agresiv, iar Israelul mic se apără cu succes. În fața acestor realizări, dacă Israelul atacă din ofensivă, ar putea să-și piardă sprijinul internațional pe care l-a primit.
Vreau să vă reamintesc de 7 octombrie: în acea zi teribilă, părea că lumea este cu noi, înțelegând dezastrul, stând alături de Israel. A durat între 3 și 10 zile pentru ca asta să se schimbe. Opinia publică se schimbă repede, mai ales după ce Israelul iese la atac. De ce? Pur și simplu. Nimic nu se compară cu 7 octombrie, și, prin urmare, în cazul iranian, agresiunea israeliană care crește instabilitatea globală nu va fi bine primită. Ceea ce astăzi pare a fi o realizare operațională, de securitate și diplomatică pentru Israel, se poate întoarce în câteva ore. Și cu adevărat se va întoarce. Rușii se vor ocupa de asta în Consiliul de Securitate, iar dacă prețurile petrolului cresc (de exemplu) – ghiciți cine va fi învinovățit. Lupta internă nu este ușoară, dar există o concluzie clară: Israelul nu trebuie să răspundă cum a făcut Iranul. Israelul nu trebuie să lupte cu Iranul pe același câmp de luptă. În arena rachetelor, Iranul a primit o lovitură puternică. Nu este nevoie să demonstrăm, din nou, cât de mult este mai puțin bună decât Israelul. Întreaga lume vorbește despre puterea Israelului și despre alianța regională împotriva Iranului. Agresiunea deschisă, neîndemânatică, care nu obține realizări de securitate semnificative și cu însemnătate – nu va ajuta Israelul. Acțiunile secrete, sofisticate, în stilul Mossad – cele care bombardează ținte iraniene fără urme, vor spori cu siguranță aura în jurul Israelului și vor permite puterilor mondiale să continue să-l sprijine. Bătălia pentru conștiință nu este mai puțin importantă decât cantitatea de bombe care trebuie montate pe avioanele care vor bombarda Iranul. În jurul mesei factorilor de decizie, testul conștiinței trebuie să fie o considerație centrală în mintea liderilor. Simplul bombardament al Iranului nu mai face impresie pe termen lung și cu siguranță nu contribuie la consolidarea puterii Israelului în regiune și în lume.
