Strategia ieșirii din carantină, prin testarea masivă a populației pentru a determina gradul real de infectare cu coronavirus, este o ipoteză viabilă?
Eleanor Riley este profesor de imunologie și boli infecțioase la Facultatea de Biologie de la Universitatea din Edinburgh, semnatara unui articol publicat de ziarul britanic The Guardian. (SURSA. RADIO EUROPA LIBERĂ)
Cum să ne întoarcem la o aparentă normalitate fără riscurile unui al doilea val de boală severă și moarte? La două săptămâni după începerea carantinei, discuțiile se îndreaptă spre perspectiva unei strategii de ieșire.
Nu există un set de instrucțiuni pentru acest lucru – nu a mai fost făcută niciodată până acum, dar unii își pun speranțele în testarea la scară largă pentru a permite relaxarea măsurilor de distanțare socială.
Este o ipoteză realistă și, dacă da, cum va funcționa?, este una dintre întrebările pe care și le pune Eleanor Riley.
Există două tipuri de teste de bază: teste pentru virusul însuși (teste care depistează infecția curentă- teste tampon) și teste pentru anticorpi împotriva virusului (analize de sânge care indică o infectare anterioară).
În ultimele săptămâni, în Marea Britanie, am efectuat teste de tip tampon pe persoane care sunt suficient de grav bolnave pentru a fi internate în spital.
Cu toate acestea, multe cazuri mai puțin grave de infecții cu coronavirus nu sunt diagnosticate, așa că nu știm cu adevărat câte persoane au fost infectate. De asemenea, nu știm dacă acești oameni sunt imuni la reinfectare sau pentru cât timp.
Țări precum Coreea de Sud au folosit testele de tip tampon pentru a identifica toate cazurile (nu doar cazurile grave care sunt internate în spital) și apoi au depistat și au izolat toate persoanele cu care au fost în contact.
Această abordare este dată de capacitatea foarte mare de a efectua teste- tampon și sprijinul populației, care se prezintă pentru testare imediat ce apar simptome, care respectă strict regulile de autoizolare.
Creșterea testării- tampon în Marea Britanie a fost problematică și, deși, fără îndoială, se va îmbunătăți, pe măsură ce infrastructura se îmbunătățește și se introduc teste noi și mai rapide, până când vom avea capacitatea de a testa și de a urmări toate cazurile suspecte, va trebui să stăm multe săptămâni în carantină.
Testele anticorp pot fi utilizate pentru a afla dacă cineva care a avut simptome, a avut virusul sau dacă simptomele lor erau din cauza altor afecțiuni. Aceste teste dau cele mai bune rezultate la trei sau patru săptămâni după debutul inițial al simptomelor, când majoritatea oamenilor au dezvoltat anticorpi detectabili.
Testele pot fi efectuate în laboratoarele desemnate sau furnizate către populație sub forma unor kit- uri simple pentru auto-testare.
Guvernul a discutat despre cumpărarea și validarea kit-urilor de auto-testare și a susținut ideea că un test de anticorpi pozitiv ar putea duce la eliberarea unui fel de certificat de imunitate. Cu toate acestea, nu avem un test în care să avem încredere și nu știm dacă prezența anticorpilor determină imunitatea la reinfectare sau pentru cât timp.
Se pare că există două probleme cu kit-urile de auto-testare.
Prima este lipsa de specificitate: persoanele care nu au fost infectate cu virusul care dau un rezultat fals pozitiv (cel mai probabil datorită faptului că au anticorpi la coronavirusuri strâns legate, dar nu cel care provoacă Covid-19).
A doua problemă este faptul că persoanele care au fost infectate au un rezultat fals negativ (probabil pentru că au niveluri foarte mici de anticorpi, așa cum se pare că este cazul persoanelor care au avut simptome foarte ușoare).
Ambele aspecte sunt, evident, problematice și duc la concluzia că indivizii nu s-ar putea baza pe test pentru a fi informați asupra propriilor riscuri sau comportamente personale.
Nu se știe dacă kit-urile de autotestare extrem de sensibile și specifice vor fi disponibile la timp pentru a ne oferi date folositoare pentru a contura strategia noastră de ieșire.
Poate ar fi mai folositor, dacă testele de anticorpi – chiar dacă au o sensibilitate scăzută – ar putea fi utilizate pentru a estima care este proporția populației infectate cu noul coronavirus.
Acest lucru este cu adevărat util în a determina dacă este probabil să existe o imunitate răspândită în populație și, prin urmare, cât de probabil va fi un al doilea val de infecții (și cât de mare ar putea fi acest val), odată ce măsurile de distanțare socială sunt relaxate.
Aceste teste ar putea fi efectuate într-un laborator și ar putea fi scalate foarte ușor.
În acest caz, atât timp cât testul este extrem de specific pentru Covid-19 și știm aproximativ ce proporție de pozitivi adevărați detectează (jumătate, unu din cinci, unul din 10?), putem folosi datele pentru a modela cât de largă este probabilitatea răspândirii infecției.
Dacă testarea anticorpilor la nivel de populație sugerează că, să zicem, jumătate din populație a fost deja infectată, este mai puțin probabil ca relaxarea normelor de distanțare socială să conducă la un al doilea val de infecții grave decât dacă doar o persoană dintr-o 100 a fost infectată.
Laboratoarele de sănătate publică din Anglia de la Porton Down au înregistrat progrese foarte bune cu această testare la nivel de populație, crescând speranțele ca datele utile ar putea fi disponibile în curând.
Între timp, având în vedere absența actuală a datelor privind anticorpii, la nivel de populație sau capacitatea de testare și urmărire la nivel național, combinarea relaxării treptate a blocajului cu monitorizarea impactului acestor măsuri asupra internărilor în spital și protejarea continuă a celor mai vulnerabili, poate fi cel mai bun pariu al nostru pentru ieșirea din criză.
