ANALIZĂ RADIO FRANCE INTERNATIONALE DUPĂ ALEGERILE DEPARTAMENTALE DIN FRANȚA:
Valul albastru, anunţat de multă vreme, a acoperit în mare parte Franţa. 67 la 34 ! In cele 99 de departamente în care se derulau aceste alegeri, scorul este fără drept de apel pentru conservatori şi centrişti. Socialiştii şi aliaţii lor conduceau până ieri 61 de departamente în timp ce adversarii lor doar 41. Raportul de forţe nu doar că s-a schimbat dar chiar s-a amplificat în favoarea dreptei care cucereşte deci 26 de departamente.
Conservatorii din UMP şi aliaşii lor centrişti din UDI vor conduce deci 67 de departamente franceze printre care câteva foste fiefuri ale stângii începând cu Corrèze, cel al preşedintelui socialist François Hollande. A căzut în mâinile dreptei şi Essonne, de acolo de unde vine premierul Manuel Valls. In fine este cucerit de conservatori şi Nordul, fieful lui Martine Aubry şi Seine-Maritime, cel al ministrului de externe Laurent Fabius. In fapt socialiştii nu câştigă decât un singur departament, Lozère, excepţia care confirmă regula.
Frontul naţional, partidul extremei drepte, bine plasat în două departamente – Vaucluse şi l’Aisne – eşuează în tentativa de a prelua controlul. Chiar dacă mişcarea condusă de Marine Le Pen îăi ratează pariul, Frontul naţional progresează semnificativ, obţine câteva zeci de consilieri departamentali şi deci le impune conservatorilor şi socialiştilor un tripartism
Ce reacţii politice au fost marcante după acest scrutin ?
« Alternanţa este în mişcare si nimic n-o va putea opri » a estimat Nicolas Sarkozy, fost şef de stat, actual preşedinte UMP şi probabil viitor candidat la Elysée în 2017. Intr-o intervenţie televizată considerată de analişti drept extrem de sfidătoare la adresa actualului preşedinte, Sarkozy a mai adăugat că acest revers electoral « este o respingere fără drept de apel a politicii duse de François Hollande », acuzat din nou de« minciună ».
Premierul Manuel Valls a recunoscut de partea sa « victoria incontestabilă a dreptei parlamentare » şi un « net recul al stângii » din cauza faptului că s-a prezentat la scrutin « dispersată şi dezunită ». In fine, Valls a notat şi « scorul prea ridicat al extremei drepte, semn al unei bulversări durabile a peisajului politic ».
La palatul Elysée nimeni nu s-a exprimat încă oficial dar anturajului preşedintelui Hollande încearcă să relativizeze înfrângerea estimând că « stânga a rezistat » câtă vreme va mai conduce 34 de departamente. E adevărat că după alegerile similare din 1993 socialiştii şi aliaţii lor nu mai controlau decât 23 de departamente.
Frondorii – adicà cei din aripa stângă a socialiştilor – dar şi comuniştii nu au ezitat să profite de această înfrângere a tandemului Hollande-Valls pentru a cere o schimbare de politică, un viraj mai la stânga. Ipoteză respinsă deîndată de premier şi preşedinte. « Direcţia actuală va fi menţinută » se spune în anturajul celor doi şefi ai executivului de la Paris.
Marine Le Pen, lidera extremei drepte, vizibil decepţionată de rezultate, a dorit totuşi să salute « succesele magnifice » ale candidaţilor frontişti. Trebuie spus că acolo unde erau prezenţi, candidaţii extremei drepte au cules în jur de 40 de procente sufragii. Suficient pentru a o face pe Marine Le Pen să estimeze că acest lucru reprezintă « soclul marilor victorii de mâine, adică regionalele de la sfârşitul acestui an şi mai ales prezidenţialele din 2017 ». Lidera extremistă a estimat de asemenea că partidul ei s-a impus drept « singura mişcare reală de opoziţie în faţa actualei puteri » reiterând cu această ocazie criticile vizavi de ceeace Le Pen numeşte « UMPS ».
Ce scriu ziarele ?
Toată presa franceză de astăzi subliniază usturătoarea înfrângere a stângii dar mai ales a cuplului Hollande-Valls. Popularul Le Parisien evocă « palma » luată de executiv în timp ce publicaţia financiarăLes Echos se întreabă « ce va face Hollande de acum încolo ? ». L’Opinion, cotidian conservator, constată că « toată arhitectura actualei puteri a fost lovită de înfrângerea electorală de la departamentale ». L’Humanité, ziarul comuniştilor francezi, « dă » în primul ministru estimând că« degeabà critică Valls dispersiunea stângii, el este unul dintre cei mai mari divizori comuni ». Analistul de la Le Monde e de părere că « dacă înfrângerea stângii era anunţată, ea se dovedeşte a fi severă ».Despre « o grea înfrângere » vorbeşte şi ziarul cu simpatii de stânga Libération. Directorul publicaţiei se întreabă dacă « acest eşec va fi instructiv ? Infrângerea trebuie să dea de gândit. Cert, campania lui Sarkozy a fost eficace iar implantarea solidă a Frontului naţional este incontestabilă. Aceste succese se datorează însă şi lipsei de popularitate a guvernului şi dezuniunii care sfâşâie stânga. Una din misiunile viitoare este deci reconcilierea stângii de la guvernare cu electoratul ei » conchide Laurent Joffrin.
Colegul lui Alexis Brézet de la Figaro, ziar conservator şi apropiat lui Sarkozy, notează « falimentul stângi, o înfrângere istorică pentru socialişti dar şi o sfidare pentru dreapta. Liderii UMP nu trebuie să se îmbete cu apă chioară, victoria se datorează mai puţin dinamicii lor electorale şi mai mult prăbuşirii stângii şi lipsei de unitate la stânga ».
In fine revista L’Obs cu simpatii de stânga comentează pe larg « eşecul marinismului », adicà faptul că partidul extremei drepte a fost incapabil să cucerească un departament, « semn că strategia preşedintei Frontului naţional este un eşec ».
Sunt zarurile déjà aruncate pentru prezidenţialele din 2017 ?
Nicolas Sarkozy poate răsufla uşurat. După un debut deficil în fruntea formaţiunii sale politice UMP, toamna trecută, ex-preşedintele se poate simţi încurajat de victoria de la departamentale, prima de când a preluat din nou frâiele mişcării conservatoare. Rămâne de văzut dacă acest lucru îi va fi suficient pentru a se impune drept candidatul dreptei la prezidenţialele din 2017. Să nu uităm că există şi alţi pretendenţi în cursa pentru investitura dreptei, începând cu cei doi foşti premieri Alain Juppé şi François Fillon. In aşteptarea alegerilor primare din sânul partidului, Nicolas Sarkozy a promis că va întări unitatea dreptei cu centrul insistând pe caracterul « colectiv » al victoriei de la departamentale. In paralel cu strângerea alianţei cu centrul, Sarkozy va trece în curând la a doua etapă a strategiei sale : inventarea unui nou partid, probabil botezat « Republicanii ». Cu această nouă maşinà de război electoral, ex-preşedintele francez dar şi rivalii săi, speră să cucerească palatul Elysée peste doi ani. « Drumul va fi însă lung şi dificil » prezicea Sarkozy. La fel ca şi mai toti analiştii politici.
Pentru François Hollande, înfrângerea de la departamentale – şi mai ales bascularea propriului său fief electoral, Corrèze – reprezintă deci nu doar un al patrulea eşec de când e la putere dar şi o pierdere personală dacă nu uităm că între 2008 şi 2012 acest departament era condus de actualul şef de stat. Lucrurile se anunţă aşadar de prost augur pentru alegerile de peste doi ani. « Situaţia devine foarte complicată » estimează un expert citat de agenţia France Presse iar o nouă înfrângere la regionalele din decembrie ar compromite probabil definitiv orice speranţă pentru 2017.
In fine, Frontul naţional poate critica din nou modul de scrutin majoritar care împiedică partidul extremist să transforme scorul foarte mare obţinut la primul tur – peste 25 la sută – într-un eseu în termeni de mandate şi departamente. Dacă prezidenţialele de peste doi ani se derulează după acelaşi mod de scrutin, regionalele din decembrie, bazate pe un sistem proporţional, vor reflecta mai bine tripartismul care se instalează în Franţa, vor amplifica deci rezultatul frontist de acum. Si vor da poate de gândit mai mult clasei politice tradiţionale.
