Cine face profeţii în politică, riscă mult. Şi totuşi, corespondentul DW Miodrag Soric îndrăzneşte să arunce o privire asupra celor mai importante subiecte pentru SUA, în 2015.
UN COMENTARIU DEUTSCHE WELLE SEMNAT MIODRAG SORIC
La sfârşitul unui mandat, ceasul politic ticăie mai repede ca la început. Preşedintele Barack Obama tocmai trece prin această experienţă: timpul nu mai e aliatul său. 2015 este ultimul an în care şeful Casei Albe mai poate impune ceva în politica ţării. După aceea, cotidianul politic american va fi marcat de lupta pentru funcţia supermă în stat.
Ca atare, în lunile următoare, mulţi se aşteaptă la un Obama hotărât. În fond, şi el vrea să-şi asigure un loc respectabil în cărţile de istorie. Înainte de toate, Obama va apăra realizările sale de până acum – cum ar fi reforma în domeniul sănătăţii. Dacă republicanii vor încerca s-o schimbe, aşa cum au anunţat, preşedintele SUA îi va împiedica uzând de dreptul său de veto. „Obamacare” poartă ampenta actualului şef al Casei Albe.
Din nefericire, nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu reforma în domeniul migraţiei. Republicanii blochează în continuu legea care le-ar permite celor peste 11 milioane de imigranţi ilegali să rămână cu acte în regulă pe teritoriul SUA. Tocmai de aceea, Obama a început să dea decrete menite să-i salveze pe mulţi imigranţi de la expluzare.
Fie că sunt cetăţeni americani sau nu, între New York şi San Francisco, toţi profită de creşterea economică remarcabilă. Economia SUA înfloreşte din nou. Piaţa muncii dă semne de revenire, iar preţurile la imobile cresc. Costurile extrem de scăzute la energie au impulsionat economia americană. Perspectiva noului an e cât se poate de roz: cursul acţiunilor este ascendent, dolarul se apreciază în raport cu moneda euro, iar politica dobânzilor se schimbă. Astfel, Obama îşi adjudecă şi proaspăta redresare economică a SUA.
Însă el vrea mai mult. În spatele uşilor închise, negociază cu republicanii asupra încheierii unui acord comercial de liber schimb cu Asia şi Uniunea Europeană. Tabăra de stânga şi sindicaliştii au îndoieli. Cu toate acestea, la nevoie, Obama se va impune. În 2015, preşedintele vrea să vadă încheiat acordul. Să scrie istorie. Dacă nu va reuşi, succesorul său va putea relua tema cel devreme în 2018. Ar fi trei ani pierduţi pentru SUA.
Politica externă – mai puţin succes
În politica externă a avut mai puţin noroc până acum. Obama a vrut să intre în istorie ca preşedintele care a pus capăt războaielor din Irak şi Afganistan. Dar în aceste ţări, conflictele nu s-au stins. Dimpotrivă.
În Siria, situaţia a devenit şi mai complicată din cauza „Statului Islamic”. Şeful Casei Albe încă mai caută o strategie pentru Orientul Mijlociu. Slabe şanse s-o mai găsească în 2015.
Perspectiva relaţiilor cu Rusia e la fel de sumbră. Moscova nu vrea să renunţe la Crimeea, iar Washingtonul nu acceptă încăpăţânarea Kremlinului. Soluţionarea problemelor cu Europa de Est – o misiune dificilă pentru Obama. Tocmai de aceea l-a însărcinat cu această problemă pe vicepreşedintele Joe Biden. Însă Biden reacţionează, deseori, emoţional şi lipsit de profesionalism.
Pe ucraineni nu prea îi ajută cu tragere de inimă. Ucraina are nevoie de sprijin financiar în valoare de miliarde. Pesemne că, şi în 2015, Kievul va aştepta în zadar. Şi cu cât creşte deficitul bugetar al Kievului, cu atât scade interesul americanilor faţă de „restul Ucrainei”. O tragedie.
Prin discursurile sale, Obama le-a trezit speranţa într-o viaţă mai bună nu numai ucrainenilor, ci şi oamenilor din nordul Africii. Însă toate acestea au rămas în urmă. Între timp, preşedintele Americii a schimbat tabăra şi s-a înţeles cu generalii de la Cairo. Cel puţin în occident, nimeni nu l-a criticat serios pentru noua poziţie.
Barack Obama caută în continuare o cale de mijloc cu China, nu-şi pierde răbdarea în negocierile cu Iranul şi face valuri cu o nouă politică – să-i spunem „istorică” – faţă de Cuba. Motive de speranţă pentru 2015. Sau, ca să-l parafrazăm pe Goethe: Obama „scrie istorie pentru a scăpa de povara trecutului”.