Noul an va aduce o sumedenie de încercări pentru UE, care trebuie să stimuleze investiţiile şi să rămână fermă în faţa Rusiei. Nu sunt excluse tensiuni cu Marea Britanie.
UN COMENTARIU DEUTSCHE WELLE SEMNAT DE NERND RIEGIERT
„Va exista o pală de vânt proaspăt, însă nu va fi furtună”, a răspuns Jean-Claude Juncker, întrebat fiind, de către DW, cum crede că va arăta anul 2015 în Uniunea Europeană. Comisia Europeană şi-a propus să stimuleze apariţia de noi locuri de muncă şi să respecte un program de investiţii în valoare de 315 miliarde de euro. „Cu toate acestea, restructurările în sector public vor rămâne o prioritate”, a mai spus Juncker, în încercarea de atenuare a aşteptărilor pe care le au ţări „problemă”, precum Italia şi Franţa.
Prognozele economice ale Comisiei se axează pe o creştere economică de 1,1 în zona euro. Situaţia va fi diferită de la o ţară la alta. În comparaţie cu alte ţări, Germania continuă să rămână solidă.
Banca Centrală Europeană va trebui să combată şi la anul urmările crizei datoriei publice, în contextul unei creşteri economice modeste. Cu precădere rata prea scăzută a inflaţiei dă emoţii apărătorilor monedei unice europene. BCE este, în context, pregătită să pompeze sume mari de bani pe piaţă. Nu se ştie însă când ar putea fi luată o asemenea măsură. Italia face presiuni în acest sens, în timp ce Germania continuă să pledeze pentru o politică fiscală foarte strictă.
Criza din zona euro, pe care nu puţini analişti o considerau încheiată, ar putea reveni în forţă în 2015. Dacă, în Grecia, forţe politice precum formaţiunea radicală de stângă „Syriza” vor avea câştig de cauză, acest lucru se va resimţi din plin pe pieţele financiare. „Grecii ştiu foarte bine care sunt efectele pe care le-ar avea un rezultat electoral greşit”, a declarat Jean-Claude Juncker.
Mult mai dură a fost banca de investiţii Goldman-Sachs, care, într-o analiză economică proprie, precizează: „Dacă un guvern Syriza va face ceea ce acest partid a anunţat că are de gând să facă, adică să intre într-o confruntare directă cu creditorii Greciei, refuzând să achite datoriile, Banca Centrală Europeană va fi obligată să închidă zile întregi toate băncile de pe teritoriul ţării”. Dacă s-ar ajunge într-o asemenea situaţie, lucrurile ar scăpa rapid de sub control, spun analiştii. Grecia datorează FMI şi altor instituţii europene suma de aproximativ 250 de miliarde de euro. Evident, o tragedie elenă ar avea efecte şi asupra altor ţări cu datorii foarte mari, şi ar expune Ciprul, Italia, Portugalia şi, eventual, Franţa, unor riscuri însemnate.
Probleme cu Marea Britanie
Nu doar din cauza situaţiei economice foarte dificile, ci şi din pricina valului de nemulţumire populară faţă de „cei de la Bruxelles”, în unele ţări s-au înmulţit părerile conform cărora, Uniunea Europeană trebuie părăsită cât mai rapid.
[David Cameron ]
David Cameron
Această tendinţă a început să fie foarte evidentă odată cu alegerile parlamentare din Marea Britanie. Aici, Partidul Independenței Regatului Unit (UKIP) ar putea ieşi victorios şi la viitoarele alegeri. Împins de la spate de UKIP, premierul britanic, David Cameron le-a promis alegătorilor, că va negocia cu UE acordarea de mai multă suveranitate pentru Marea Britanie.
Angela Merkel a atras însă atenţia că „libertatea de mişcare pentru angajaţii din UE nu este negociabilă”. Cameron doreşte să limiteze numărul de cetăţeni europeni care vin în Marea Britanie, în încercarea de a combate curentul de antipatie faţă de străini existent în ţara sa. Dacă planul său va eşua, la referendumul care va fi organizat în 2017, britanicii ar putea decide ieşirea din UE.
Un atare pas făcut de britanici ar arunca Uniunea Europeană într-o criză gravă. Euroscepticii din alte ţări, precum Ungaria, Franţa, Italia, Suedia, dar şi Germania, ar prinde şi mai mult curaj. Mai ales în Franţa, unde populista de dreapta, Marine Le Pen, pledează energic pentru ieşirea din UE, situaţia s-ar putea destabiliza foarte repede. Preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk, îi revine aşadar sarcina dificilă de mediator între UE şi Marea Britanie.
Criza din Ucraina reclamă mult tact
În capul listei cu priorităţi politice, Donald Tusk a aşezat criza din Ucraina, respectiv relaţiile cu Rusia. Polonezul spune că va privi cu mare atenţie spre est şi va încerca să dialogheze cu puterea de la Moscova. „Vreau să ţin cont de perspectiva est-europeană”, a declarat Tusk la începutul mandatului său.
[Donald Tusk ]
Donald Tusk
În martie, UE va decide asupra prelungirii sancţiunilor împotriva Rusiei. Va fi, fără îndoială, o probă de foc pentru unitatea Uniunii Europene. În Italia şi Ungaria au apărut, deja, păreri conform cărora aceste sancţiuni economice, aprobate de UE în contextul anexării Crimeei de către Rusia, nu au nicio noimă. Premierul leton Edgar Rinkevics a declarat pentru DW, că UE şi NATO trebuie să răspundă în mod adecvat acţiunilor ruseşti din Ucraina. „Avem nevoie de dialog politic cu Rusia, însă, din pricina agresivităţii Moscovei, trebuie să o şi temperăm”. Rinkevics este de părere că preşedintele Vladimir Putin va continua să pună la încercare NATO, motiv pentru care „UE trebuie să fie extrem de atentă”.
Comisia Europeană şi-a propus să reducă simţitor birocraţia din propriile structuri în 2015. Astfel, CE vrea să se concentreze doar asupra legilor cu adevărat importante. Rămâne de văzut care legi vor fi declarate relevante şi care vor fi cele scoase de pe ordinea de zi. Oricum, unii parlamentari protestează împotriva renunţării la anumite proiecte legislative în domeniul mediului.
Nu puţine vor fi momentele din 2015, în care Europa îşi va aminti de evenimente majore din istoria ei şi a lumii. În mai se vor împlini 70 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, o bună ocazie de a vorbi despre război şi pace, mai ales în contextul crizei din Ucraina. Care sunt urmările pe termen lung ale raptului teritorial şi ale dispariţiei unor state, se va vedea cu ocazia unui alt jubileu. În iunie se vor împlini 200 de ani de la bătălia de la Waterloo, unde împăratul Napoleon, însetat de putere, a fost înfrânt decisiv. În 1815, Marea Britanie, Prusia, Austria şi Rusia erau aliaţi. Agresorul era Franţa.
