Sute de angajați din centrala concernului Tönnies au fost testaţi pozitiv cu Covid19. În abatorul miliardarului Clemens Tönnies, proprietar și al clubului de fotbal Schalke 04, lucrează circa 3500 de subcontractori, transmite Deutche Welle.
Elena Strato îi consiliează pe unii dintre lucrătorii din abator, chiar la centrul din Rheda-Wiedenbrück.
DW: Există multe informații contradictorii referitoare la situația din abatorul de la Rheda-Wiedenbrück. Se mai lucrează sau au fost sistate toate activităţile?
Elena Strato: Din informaţiile primite de la persoanele pe care le consiliez, activitatea continuă până la finalizarea prelucrării produselor aflate în stoc. De abia după aceea se va putea închide complet tot abatorul. Benzile de lucru au fost parţial oprite sau s-a lucrat cu efective reduse.
Vă surprinde ceea ce se întâmplă la sediul Tönnies din Rheda-Wiedenbrück?
Actualele evoluții nu sunt deloc surprinzătoare. Regăsim situații similare în multe alte centre de prelucrare a cărnii, în care au fost confirmate cazuri de infectare în ultimele săptămâni, fie că este vorba despre subcontractori, despre cantine supra-aglomerate, despre mijloacele de transport sau despre spaţiile în care sunt cazaţi muncitorii est-europeni. Este foarte important ca acum să se comunice transparent şi rapid cu oamenii, pentru că domină nesiguranţa, atât în rândul angajaţilor, cât şi al locuitorilor din Gütersloh. Atmosfera este foarte tensionată.
Sunt de vină angajații est-europeni pentru răspândirea virusului? Informaţia a fost lansată iniţial de coordonatorul celulei de criză de la Tönnies și repetată ulterior de către premierul landului Renania de Nord -Vestfalia, Armin Laschet.
Se impune acum clarificarea situaţiei şi anume: nu muncitorii din industria cărnii sunt vinovaţi, ci sistematica lipsă de responsabilitate a marilor concerne şi a firmelor de intermediere, ca şi condiţiile precare de lucru şi cazare din acest sector.
Afirmaţia potrivit căreia angajaţii ar fi adus virusul la întoarcerea din ţările de origine este cinică, aproape absurdă. Cei responsabili trebuie să facă mai mult pentru angajaţi, ca de exemplu să le pună la dispoziţie dezinfectanţi sau să instaleze aparate pentru măsurarea temperaturii la intrarea în halele de lucru. Trebuie schimbate condiţiile din centrele de cazare, evitate supra-aglomerările şi îmbunătăţită igiena în toate aceste sectoare.
În cazul lucrătorilor din România ştim că relaxarea condiţiilor de acces şi renunţarea la carantină au intrat în vigoare de abia din 15 iunie. Iar angajaţii spun că au lucrat tot timpul şi că nu au mai primit concediu de multe luni, dat fiind că volumul de muncă a fost enorm. Mulţi ne-au relatat că au lucrat 10-12 ore pe zi, cel puţin 6 zile pe săptămână. Trebuie să ne gândim că ne aflăm în plin sezon de grătar şi că cererea pentru produse din carne este mare.
În contextul pandemiei şi al închiderii graniţelor nu s-au mai putut face angajări, aşa încât firmele au depins de actualii lucrători, aflaţi deja în Germania. Toate aceste argumente şi informaţiile primite de la cei care au apelat la centrele de consiliere ne fac să respingem ferm posibilitatea importării virusului din ţările de origine ale angajaţilor.
Care este starea de spirit a angajaţilor din abator?
Oamenilor le este foarte frică să vorbească despre situaţia de la locul de muncă, pentru că firmele de intermediere îi ameninţă că îi concediază. În plus, se tem pentru sănătatea lor, dar şi că nu vor fi plătiţi dacă intră în carantină. Potrivit relatărilor lor, încă de la începutul pandemiei au existat mai multe cazuri de persoane bolnave, care s-au prezentat la lucru şi au fost trimise acasă în carantină. Li s-a cerut să tacă şi să nu atragă în vreun fel atenţia. Nu este uşor să scoţi la lumină neregulile, pentru că avem de-a face cu un sistem în care de ani buni se ascund deficienţele.
Politicienii au lansat un semnal clar prin planificata renunţare la firmele de intermediere, iniţiativă pe care noi, cei de la centrul de consiliere pentru lucrătorii din UE, o salutăm. O altă soluţie ar fi controalele regulate în abatoare şi prevederi legislative clare. Astfel, atât firmele din industria cărnii cât şi intermediarii ar fi obligaţi să îşi asume responsabilitatea şi să schimbe, în sfârşit, condiţiile de lucru.
Elena Strato este consilier pentru proiectul „Arbeitnehmerfreizügigkeit fair gestalten”, destinat lucrătorilor din Uniunea Europeană, în cadrul organizaţiei Arbeit und Leben DGB/VHS NRW e.V.
