Pentagonul a criticat decizia Turciei de a instala sisteme anti-rachetă produse în Rusia. Dar ce se află în spatele deciziei Turciei de a cumpăra tocmai acum rachete rusești?
Pentru Huffington Post, răspunsul parțial este că Ankara își dă seama că are puterea de a contesta SUA și NATO. În plus, Ankara dă mesajul că intenționează să joace un rol esențial în afacerile regionale. Cu toate acestea, un răspuns complet este că Turcia se simte deranjată de sprijinul acordat de SUA pentru milițiile kurde din Siria, pe care Ankara le percepe drept o amenințare la adresa securității sale, dat fiind îndelungatul conflict cu PKK.
Mulți analiști de securitate sunt, de asemenea, de acord cu faptul că Ankara se simte umilită de Uniunea Europeană, pentru refuzul de a-i acorda Turciei statutul de membru. Cu toate acestea, UE își bazează decizia pe abuzurile din Turcia în ce privește domeniul drepturile omului: arestarea unor jurnaliști, limitarea activității partidelor politice sau înăbușirea libertății de exprimare, asta pentru a numi doar câteva. Mai rău, UE consideră că Turcia urmărește o guvernare din ce în ce mai autocratică.
Ironia? Cu numai câțiva ani în urmă, Turcia era percepută ca un adevărat model secular: o țară musulmană cu o abordare democratică a guvernării.
Newsweek observă că Ankara a devenit din ce în ce mai neliniștită de faptul că liderii occidentali nu sprijină viziunea conservatoare a președintelui Recep Tayyip Erdogan, consolidată după referendumul din aprilie. Observatorii internaționali și-au exprimat îngrijorarea cu privire la legitimitatea votului, iar organizațiile pentru drepturile omului au criticat epurările de masă. Mai ales că susținătorii lui Erdogan au pus în discuție și restabilirea pedepsei cu moartea, după încercarea de lovitură de stat din iulie 2016. Pe fondul acestor critici, relația lui Erdogan cu președintele rus Vladimir Putin a înflorit.
Televiziunea de stat turcă TRT oferă alte explicații pentru cumpărarea sistemelor rusești. În primul rând, Turcia are neapărat nevoie de un sistem de apărare aeriană. Sistemul rusesc S-400 poate apăra o zonă extinsă și poate atinge ținte până la 250 de mile distanță, ceea ce poate contrabalansa amenințările din regiune.
În al doilea rând, Turcia urmărește o politică externă mai independentă. Ea nu urmărește doar să-și protejeze spațiul aerian, ci și să contracareze amenințările dincolo de frontierele sale, pe măsură ce conflictul se dezvoltă în Irak și Siria.
Un bonus pentru Turcia: rachetele S-400 sunt mai ieftine decât alte sisteme de apărare din aceeași clasă.
