COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Christoph Hasselbach
Afacerea „închiriază un social-democrat” face lumină cu privire la modul în care partidele îşi sporesc încasările iar lobbyiştii sunt puşi în contact cu politicienii, într-o zonă gri de legalitate.
Legal sau ilegal? Sau ‘doar’ greşit din punct de vedere moral, poate şi din punct de vedere politic cam pe alături? Dacă ne luăm doar după legea partidelor şi regulile de finanţare a formaţiunilor politice, atunci nimeni nu are nimic să-şi reproşeze. La această concluzie preliminară a ajuns administraţia Bundestag.
Ce s-a întâmplat? Potrivit emisiunii ZDF „Frontal 21”, firme și lobbyiști au primit acces la întâlniri cu politicieni din SPD contra unor sume cuprinse între 3000 și 7000 de euro. Printre acești politicieni s-au numărat și nume grele din SPD, ca ministra Muncii, Andrea Nahles, ministra Familiei, Manuela Schwesig, ministrul Justiției, Heike Maas și șeful grupului parlamentar social-democrat în Bundestag, Thomas Oppermann. Întâlnirile au fost mediate de agenția de PR Network Media GmbH. Aceasta aparține editurii Partidului Social-Democrat, care tipărește ziarul formațiunii, „Vorwärts” (Înainte), deci este practic parte din familia SPD.
Chiar dacă din punct de vedere strict legal nu se poate obiecta nimic, SPD înțelege amploarea efectelor acestei afaceri în opinia publică, unde există acum sentimentul că social-democrații sunt ușor de cumpărat. Șeful partidului, vicecancelarul Sigmar Gabriel, susține că nu ar fi știut de aceste practici, pe care le respinge. Partidul ar fi anulat deja întâlnirile următoare, a lansat „acuzații grele” la adresa agenției de PR și va verifica retroactiv întâlnirile care au avut deja loc contra cost.
Șeful SPD Sigmar Gabriel știe ce efecte are scandalul privind finanțarea social-democraților
Cine locuiește într-o casă de sticlă, să nu arunce cu pietre
Situația este neplăcută mai ales pentru Gabriel. Acesta criticase dur aceste practici atunci când ele fuseseră efectuate de Uniunea Creștin-Democrată. În 2010 s-a aflat că premierul conservator de atunci al landului Renania de Nord-Vestfalia, Jürgen Rüttgers, ar fi fost ‘închiriat’ de formațiunea sa pentru discursuri în mediul privat. Gabriel a tunat la congresul filialei NRW a social-democraților din februarie 2010: „Orice cetățean poate sta de vorbă cu noi, indiferent cât câștigă. Nu vindem demnitari – nu vindem nici partidul celor care au destui bani să plătească.” Dar exact asta au făcut social-democrații acum, sub paravanul unei agenții de PR.
Președintele Bundestag-ului Norbert Lammert a calificat aceste incidente drept „incredibil de stupide”, dar nu s-a pronunțat privind legalitatea lor. Alții sunt mai duri – nu țin cont de faptul că respectivii politicieni nu ar fi beneficiat personal de banii plătiți și nici nu ar fi fost informați pe larg despre contextul întâlnirilor la care au participat.
Avocata Sophie Schöneberger trage concluzia în emisiunea „Frontal-21” că acest tip de sponsorizare ar fi „o foarte inteligentă, dar până la urmă ilegală modalitate de a ocoli legislația finanțării partidelor”. Dacă SPD și-ar fi pus miniștrii la dispoziție în schimbul banilor, ar fi încălcat reglementările de finanțare a partidelor politice. Doar pentru că „aceasta s-a întâmplat cu medierea unei societăți comerciale nu face ca practica să devină brusc din ilegală, legală”, crede Schöneberger.
SPD a criticat în 2010 practica CDU în Renania de Nord-Vestfalia de a-l „închiria” pentru discursuri pe premierul de land Jürgen Rüttgers
Donatori și sponsori pentru partide
Donațiile făcute partidelor trebuie să apară în registrele contabile ale formațiunilor politice, pe când banii din sponsorizări nu. Sponsorii sunt prezenți de exemplu la congresele partidelor cu numele firmelor lor. Își fac astfel singuri reclamă. Câți bani dau sponsorii, partidul nu este obligat să dezvăluie. Sponsorizarea este atractivă pentru firme și pentru că este deductibilă fiscal. Dacă este vorba doar de reclamă, totul e ok; când însă o firmă ar urmări prin sponsorizările sale să obțină acces la sferele de putere, atunci granițele sunt depășite. Dar aceste granițe sunt destul de flexibile.
Această zonă gri ar urma să fie combătută prin propunerile organizației LobbyControl. Inițiativa ar veni tocmai din rândurile SPD. Este nevoie de mai multă transparență, pentru ca cetățenii să știe dacă anumite decizii politice au fost luate în beneficiul unor sponsori. Annette Sawatzky de la LobbyControl a declarat la ZDF: „Adevăratul scandal este de fapt că această practică nu este în prezent considerată în mod clar ilegală.” Sawatzky își face griji de impresia pe care astfel de incidente o lasă în opinia publică, în vremurile distanțării de politică și radicalizării electoratului: „Politica nu trebuie să dea senzația că este de vânzare. Așa ceva este otravă pentru democrație.”
Christoph Hasselbach
