Si, in definitiv, dacă tot am inceput să ne jucăm de-a referendumurile, de ce nu ar fi intrebată suveranitatea poporului dacă vrea sistem prezidential, ca in SUA, sau sistem parlamentar ca in Italia, Germania, etc. Adică o masină cu un singur sofer si un singur volan. Iar daca poporul vrea, in continuare, Republica de la Ploiesti, măcar să stabilim că cel care candideaza pentru Cotroceni să nu poată avea decât un singur mandat si acela doar de patru ani. Altfel, evident, se intâmplă ce se intâmplă acum – primul mandat este folosit ca o pre-campanie electorală pentru al doilea mandat…Iată intrebări adevărate pentru un referendum in această toamnă, a scris pe blogul său fostul premier Adrian Năstase.
POSTAREA INTEGRALĂ A LUI ADRIAN NĂSTASE:
Niciun text juridic nu este etern. Constitutia nu face exceptie. Nici chiar codurile penale. In 1991, a fost adoptată o constitutie care consacra Revolutia din 1989 iar in 2003 a fost adoptată o constitutie pre-aderare. După 2007, ar fi trebuit adoptată o costitutie a României post-aderare. Nu s-a intâmplat asta, pentru că in 2014, din meschine interese partizane, legea de revizuire nu a mai fost supusă referendumului.
Acum ne chinuim să punem mici petice constitutiei, pe chestiuni conjuncturale , in conditiile in care cazul Alexandra arată cât de stupidă este discriminarea coruptie/criminalitate iar ideea ca parlamentul, prin lege (pentru că prin constitutie nu se poate), să se „lege” că nu va da o lege de amnistie sau de gratiere pentru coruptie. Pentru violatori si criminali ar putea… Oricum, este stupid pentru că tot parlamentul ar putea să adopte, ulterior, o lege care să invalideze auto-limitarea propusă de presedinte.
O problemă de esentă este insă dualitatea presedinte/premier in constitutia noastră. Lucrurile sunt tot mai complicate. Presedintele – candidat la prezidentiale – nu mai respecta nici măcar aparentele. In loc să transmită mesaje echilibrate, invitatii la calm si rationalitate, el iese in stradă, ca un toreador cu mantie rosie, pentru a infuria adversarii sau face declaratii electorale pre-inregistrate de la pupitrul Presedintiei pentru a obtine capital politic in vederea alegerilor din toamnă.
Stilul pretios/sententios, cu accent pe fiecare silabă, devine tot mai enervant. Presedintele „va cere guvernului, in CSAT, să ia măsuri...” Nu, presedintele poate „cere” salariatilor săi să ia măsuri. In CSAT, el poate propune iar deciziile vor fi luate cu unanimitate de voturi (consesns), in conditiile in care, oricum, membrii guvernului sunt majoritari acolo. Sigur, strategia este de a enerva, de a crea tensiune, emotii, in cazul unor drame umane pe care incearcă să le exploateze electoral. Nu e in regulă!
In conditiile astea, in definitiv, la ce foloseste dualitatea presedinte/premier? Ca să meargă presedintele la Consiliuyl european, unde să se intâlnească cu premierii din celelalte tări (cu vreo trei exceptii) iar apoi să-i povestească (sau nu) premierului ce s-a hotărât acolo?
Si, in definitiv, dacă tot am inceput să ne jucăm de-a referendumurile, de ce nu ar fi intrebată suveranitatea poporului dacă vrea sistem prezidential, ca in SUA, sau sistem parlamentar ca in Italia, Germania, etc. Adică o masină cu un singur sofer si un singur volan. Iar daca poporul vrea, in continuare, Republica de la Ploiesti, măcar să stabilim că cel care candideaza pentru Cotroceni să nu poată avea decât un singur mandat si acela doar de patru ani. Altfel, evident, se intâmplă ce se intâmplă acum – primul mandat este folosit ca o pre-campanie electorală pentru al doilea mandat…
Iată intrebări adevărate pentru un referendum in această toamnă.
