Dezbaterea din ultimile săptămâni a purtat, mai ales, pe alegerea presedintelui. Acum, lucrurile sunt relativ clare – duminică vom alege intre Călin Georgescu si Elena Lasconi (in ceea ce mă priveste, am arătat deja că nu voi putea vota cu reprezentanta celor care au folosit sintagma „ciuma rosie”, atacând, in permanentă, PSD). După alegerile parlamentare, avem deja configurarea celor două camere si putem judeca diverse scenarii pentru realizarea unei majorităti. In opinia mea, asa cum am arătat deja, o formulă posibilă ar fi PSD-PNL-UDMR-minorităti nationale. Rămâne de văzut insă dacă „rănile” din campanie dintre PSD si PNL pot fi cicatrizate si dacă nostalgia pentru „guvernul de dreapta” al unor lideri PNL poate fi depăsită.Cred insă că trebuie să precizez unele aspecte constitutionale legate de atributiile guvernului si de relatia guvern/presedinte, prin prisma unor declaratii ale unuia din candidatii la presedintie care au creat tot felul de semne de intrebare, afirmă pe site-ul său fostul premier Adrian Năstase.
Mai intâi textul din Constitutie: „ARTICOLUL 102 Rolul şi structura(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernareacceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice”. Conform acestui text, rolul determinant in elaborarea politicii externe revine parlamentului, pe baza unui program inaintat de guvern. Cu alte cuvinte, dacă guvernul decide ca România să declare razboi Antarcticii si parlamentul aprobă, presedintele nu poate decide că România declară război Arcticii. In plus, dacă guvernul doreste unele modificări in politica sa externă, el poate să-si angajeze răspunderea in fata parlamentului. Iar dacă presedintele nu respectă hotărârile parlamentului, el poate fi suspendat. Important este deci ca guvernul să clarifice in programul de guvernare, supus votului de incredere in parlament, liniile esentiale si obiectivele politicii externe. Iar in ceea ce priveste NATO si UE, ar trebui recitite articolele 148 si 149 din Constitutie. Cu alte cuvinte, să nu ne speriem degeaba. Presedintele, oricare ar fi el, nu poate actiona arbitrar. Băsescu si Iohannis s-au bazat pe blazarea si indiferenta unor guverne. Constitutia stabileste insă un mecanism de „checks and balances” care oferă sigurantă impotriva excesele de autoritate, mai spune Năstase.
