S-a spus ca in anul 1989 s-a incheiat Razboiul rece. Probabil ca acest lucru este adevarat pentru principalul conflict ideologic. Poate ca a fost si o speranta. Filmele americane din acei ani erau construite pe ideea unei cooperari americano-sovietice impotriva unor amenintari teroriste de pe Glob sau din spatiu. Occidentul nu era pregatit pentru prabusirea sistemului comunist. Dupa perioada de efuziune, au reaparut crize de tot felul. Cu miza geostrategica. Nu mai era vorba, in primul rand, de frontiere ci de organizarea politica a aliatilor si a adversarilor. Pe scurt, de pozitia si de atitudinea guvernelor. Nu mai era nevoie de invazii de trupe ci de influenta. Razboaiele informationale se deruleaza acum cu tot mai multa intensitate. Cu scopuri politice, economice, umanitare. Aceasta noua faza de confruntare s-a numit „razboi hibrid”. Distinctia clasica intre razboi si pace nu mai este atat de evidenta, afirmă fostul premier Adrian Năstase pe blogul său.
ANALIZA LUI ADRIAN NĂSTASE:
Spatiul cibernetic este locul ideal pentru razboiul hibrid.
„Fabricile de troli”, hackerii au devenit noile armate pe Internet. Tinta lor nu mai este influentarea elitelor conducatoare prin agenti/spioni ci clasa de mijloc, alegatorii. Sunt vizate preferintele comerciale sau optiunile politice. Din interiorul sau din afara tarii. Acesta este Marele Joc. Nu mai ai nevoie de spioni pentru a afla ce vor sa faca liderii natiunilor daca poti, prin presiuni de tot felul, sa le influentezi numirea sau deciziile. Fake news-ul este forma noua a ceea ce in razboi insemna „deception”. Crearea de identitati false, chemarea la „flash-moburi” inseamna manipularea frustrarilor oamenilor de rand. Subventionarea unor ONG-uri poate ajuta la crearea lobby-ului necesar pentru o anumita cauza.
Retelele de socializare pot crea stari de spirit, pot declansa manifestari de strada. Uneori, ele au ca obiectiv o schimbare politica si pot fi sprijinite din exterior. „Primavara araba”, „Revolutiile portocalii” din Georgia sau Ucraina sau cele, poate mai putin evidente, din Romania (2004, 2014, 2019) sunt cateva exemple dar, in momentul de fata, acest tip de metode sunt folosite chiar pe terenul tarilor care le-au initiat ( marsurile si demonstratiile din SUA – BLM, Capitoliu, etc sau demonstratiile pro- Navalnai, trimis in Rusia pentru a provoca astfel de manifestari).
Acuzatiile de influenta externa din campaniile prezidentiale cu miza au marcat viata politica americana si in 2016 si in 2020. Cyber-hackingul a avut rolul de a difuza pe internet emailuri confidentiale pentru influenta opinia publica (pe modelul clasic al campaniilor negative).
Este evident, relatia strategica dintre marile puteri depinde de profilul conducatorilor alesi in tarile respective. Acest lucru este si mai important in conditiile in care vor apare noi crize la nivel global, la nivel regional sau la nivel national.
Important in aceste actiuni este sa declansezi mecanismele de ura in societate, sa creezi dezbinare.
Unii vor spune poate ca Romania a fost si este in afara acestui „razboi” informational. Nu impartasesc aceasta opinie. Pentru ratiuni geostrategice, tara noastra a fost si este vizata de astfel de operatiuni. Modalitatile au fost diferite. La inceput prin „conditionalitati democratice”, „drepturile omului”, „drepturile minoritatilor”, apoi prin impunerea unor profile de lideri convenabili.