În Europa se înmulțesc „incendiile” sociale. Franța, Italia, Spania, Portugalia, Albania și Serbia ilustrează, în forme diferite, acumularea nemulțumirilor și criza de încredere în cei care guvernează. În Croația sunt anunțate noi proteste pentru 21 noiembrie. Motivele sunt, desigur, mai complexe și diferă de la o țară la alta: costul vieții, energia și locuirea, educația și serviciile publice, corupția, contestarea puterii sau opoziția față de război și de prioritățile bugetare. În Serbia, mobilizarea împotriva corupției a avut o dimensiune politică deosebită. În octombrie, mii de oameni au protestat la Lisabona și Porto împotriva scumpirilor și a costurilor locuirii. Fără a pune semnul egal între aceste situații, cred că guvernele europene ar trebui să audă avertismentul comun: răbdarea cetățenilor are limite. Nici in Statele Unite, lucrurile nu stau cu mult mai bine inaintea alegerilor de marți!România nu își poate permite să privească aceste semnale cu detașare. Potrivit datelor INS, prezentate de AGERPRES, inflația anuală a urcat în septembrie 2026 la 6,61%, după 6,17% în august. Scumpirea serviciilor a ajuns la 11,12%, iar creșterea medie a prețurilor din ultimele douăsprezece luni față de precedentele douăsprezece luni a fost de 9,2%. Scăderea inflației față de alte momente nu înseamnă întoarcerea prețurilor la nivelurile vechi, scrie pe blogul său fostul premier Adrian Năstase.
CE MAI SUSȚINE ADRIAN NĂSTASE:
Cei cu venituri mici simt această presiune cel mai puternic. În bugetul lor, alimentele, încălzirea, medicamentele și întreținerea ocupă o parte esențială. Când acestea se scumpesc, nu prea mai există cheltuieli la care să renunți fără să îți afectezi sănătatea sau demnitatea.
Eurostat arată că, în 2025, 27,4% din populația României era expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială, față de 20,9% în Uniunea Europeană. Mai mult de un sfert din populație: aceasta este dimensiunea vulnerabilității cu care intrăm în sezonul rece. Indicatorul nu descrie singur evoluția din ultimele luni, dar arată cât de fragilă este baza socială peste care se așază noile scumpiri.
O indexare de 3%, de 5% sau chiar de 7% poate fi utilă, dar nu rezolvă automat problema. La un venit de 1.500 de lei, înseamnă între 45 și 105 lei în plus pe lună. Dacă prețurile cresc mai repede decât venitul, puterea de cumpărare continuă să scadă. Iar dacă venitul abia acoperea strictul necesar, nici conservarea puterii de cumpărare nu scoate familia din dificultate.
Vine iarna. Nu trebuie să așteptăm confirmarea unei prognoze meteorologice severe pentru a înțelege că, pentru mulți români, va fi o iarnă grea. Ea începe odată cu prima factură pe care nu o pot plăti.
În același timp, în energie există profituri consistente. În primul semestru din 2026, Grupul Romgaz a raportat un profit net consolidat de aproximativ 1,736 miliarde de lei, în creștere cu 3,37%, și o marjă a profitului net de 44,71%. Grupul Electrica a raportat un profit net de 457,5 milioane de lei, cu 8,6% mai mare; rezultatul EBITDA al segmentului de furnizare a crescut de la 58,5 milioane la 181,3 milioane de lei. EBITDA este un indicator operațional, diferit de profitul net.
La rândul său, OMV Petrom a anunțat pentru aceeași perioadă un profit net de circa 1,8 miliarde de lei, în scădere cu 14%. Compania a raportat și investiții de 3,7 miliarde de lei, precum și efectul unei taxe de solidaritate asupra rezultatului. Aceste precizări contează: situațiile companiilor diferă, iar obligațiile deja existente trebuie luate în calcul.
Profitul mare nu dovedește, prin el însuși, un abuz. Nici nu poate fi asimilat integral unui câștig excepțional produs de criză. Dar statul are obligația să stabilească în ce măsură scumpirea energiei și conjunctura internațională au generat venituri extraordinare, peste o rentabilitate justificată economic.
Actualul guvern are, în opinia mea, o mare problemă de credibilitate. Votul de învestitură îi conferă autoritatea de a guverna; încrederea cetățenilor trebuie însă câștigată prin decizii. Configurația sa, care reunește miniștri politici și independenți, riscă să dilueze răspunderea și să transforme fiecare măsură dificilă într-o negociere între centre de influență.
Cred că lipsa de curaj pe care o reproșez acestui guvern ține și de această configurație, și de profilul de diplomat al premierului. Reflexul de a căuta consensul, de a evita confruntarea și de a păstra toate formulele deschise poate fi util în diplomație. La conducerea guvernului, el poate deveni o frână atunci când situația cere o alegere clară și asumarea costurilor politice. Aceasta este proba pe care premierul trebuie să o treacă: să transforme prudența în decizie și consultarea în acțiune.
Guvernul are nevoie de măsuri de angajament, prin care cetățenii să poată vedea ce își asumă, pentru cine și până când. Un sprijin de iarnă cu beneficiari definiți, finanțare identificată și date ferme de plată ar fi un asemenea angajament. Publicarea sumelor colectate și a ajutoarelor plătite ar permite verificarea lui. Credibilitatea se construiește când promisiunea are un termen, o sursă de bani și un rezultat pe care oamenii îl simt în propria viață.
Cred că este nevoie de curaj pentru două decizii legate între ele: o contribuție temporară asupra profiturilor excepționale demonstrabile și un sprijin de solidaritate pentru gospodăriile cu venituri foarte mici, destinat celor trei luni de iarnă. O asemenea decizie ar fi și un test al capacității actualului guvern de a câștiga încrederea cetățenilor prin fapte.
Există precedente. În 2022, Uniunea Europeană a adoptat o contribuție temporară de solidaritate pentru sectoarele petrolului, gazelor, cărbunelui și rafinării. Regula viza profiturile impozabile din 2022 și/sau 2023 care depășeau cu peste 20% media din 2018–2021, cu o cotă de minimum 33% aplicată părții excedentare. Veniturile puteau finanța, între altele, sprijinirea consumatorilor vulnerabili. Acest mecanism istoric oferă un precedent; o măsură nouă are nevoie de propriul temei legal.
România a aplicat, prin OUG nr. 186/2022, o cotă de 60% asupra bazei excedentare definite de ordonanță, pentru contribuabilii vizați. Așadar, principiul există deja în legislația noastră. Nu era însă o taxă generală asupra tuturor furnizorilor de energie și nu trebuie prezentată astfel.
În Marea Britanie, pachetul anunțat în mai 2022 a asociat o taxare suplimentară a profiturilor din petrol și gaze cu măsuri de sprijin pentru costul vieții. Printre acestea s-a aflat un ajutor de 650 de lire pentru beneficiarii unor prestații condiționate de venit, plătit în două tranșe. Taxa nu acoperea singură întregul pachet, dar exemplul arată că fiscalitatea excepțională și protecția socială pot face parte din același răspuns.
Și România are experiența unui sprijin temporar în două tranșe: cardurile de energie din 2023, de 1.400 de lei pe gospodărie eligibilă, împărțite în două plăți de câte 700 de lei. Acestea au fost finanțate din fonduri europene, nu trebuie confundate cu o distribuire directă a contribuției de solidaritate. Ele demonstrează însă că un asemenea mecanism administrativ poate fi organizat.
Propun ca sprijinul pentru această iarnă să fie stabilit după venitul disponibil pe membru al gospodăriei, cu atenție la numărul copiilor, persoanele dependente și situația celor care trăiesc singuri. Pensionarii, salariații cu venituri mici și șomerii trebuie evaluați după nevoia reală. Ajutorul ar putea fi plătit în două tranșe, prima înaintea facturilor mari, a doua în mijlocul iernii, și corelat cu ajutoarele existente. Este clar ca un pensionar sau un salariat cu venituri peste, spre exemplu, 15000 lei se poate descurca in mare masura, in iarna care vine, și fără indexare.
Cuantumul trebuie calculat transparent. Ca simplu exemplu de dimensionare, un sprijin de 1.500 de lei pentru un milion de gospodării ar costa 1,5 miliarde de lei. Acesta este un scenariu aritmetic, nu o estimare a beneficiarilor și nici a încasărilor posibile din contribuție. Guvernul trebuie să prezinte baza fiscală, veniturile suplimentare realizabile, calendarul încasărilor și sursa care permite plata ajutorului la timp.
Contribuția trebuie să aibă o durată precisă, reguli previzibile și o bază verificabilă. Să țină seama de investițiile reale, de pierderi și de suprapunerea cu taxele existente. Să fie aplicată după aceleași criterii economice companiilor de stat și celor private. Iar autoritățile trebuie să urmărească dacă povara este transferată în facturile consumatorilor.
Pentru companiile de stat, calculul trebuie făcut cu atât mai atent: ceea ce se încasează suplimentar prin taxă poate reduce dividendele care ar fi revenit oricum bugetului. Aceiași bani nu pot fi numărați de două ori.
Veniturile bugetare obișnuite au deja numeroase obligații de acoperit. Un ajutor excepțional cere o sursă suplimentară identificată și credibilă. O contribuție asupra câștigurilor conjuncturale poate fi o asemenea sursă, în măsura în care evaluarea fiscală îi confirmă randamentul. Promisiunile trebuie făcute după acest calcul.
Așteptăm o răbufnire socială pentru a descoperi urgența? Acceptăm ca unii români să aleagă între căldură, hrană și medicamente, în timp ce discutăm despre solidaritate doar la conferințe?
O guvernare responsabilă intervine înainte ca disperarea să ajungă în stradă. Solidaritatea trebuie să se vadă și în felul în care sunt împărțite costurile unei crize.Indiferent de responsabilitățile anterioare!
