Articolele 36 și 37 din Constituția noastră prevăd dreptul de vot și dreptul de a fi ales. Sunt drepturi importante intr-un sistem democratic. Stalin ar fi adăugat un articol și despre importanța celor care numără voturile. Ne aflăm acum într-o situație de ambiguitate în care pare că trebuie să alegem între două variante extreme – o libertate absolută pentru stabilirea candidaturilor și, pe de altă parte, libertatea statului ca, în funcție de interesul general, să cenzureze aceste candidaturi. Sunt argumente pentru ambele abordări ,în funcție de cum privești lucrurile – de la individ spre societate sau de la societate spre individ. Este clar că, in societatea modernă, drepturile individuale nu pot fi absolute dar, pe de altă parte, drepturile statului nu pot fi discreționare. Ne întoarcem într-un fel la imperativul legilor cetății despre care vorbea Socrate si despre care a scris Platon, a scris pe blogul său fostul premier Adrian Năstase.
CE MAI SUSȚINE ADRIAN NĂSTASE:
In momentul de față, România se află într-o criză politică cu componentă constituțională și cu efecte economico- sociale dramatice, în contextul unei situații internaționale extrem de periculoase.
Demult, am dat exemplul a doi călători care se bat cine să stea la fereastră pe locul de la fereastră într-un avion care se prăbușește. Acest exemplu pare acum mai adevărat ca niciodată. Pare că nu înțelegem lucrul ăsta, într-moment în care bătălia pentru supraviețuire, în mediul internațional toxic în care trăim, este esențială.
Sigur, discuțiile despre interzicerea candidaturilor îmi aduce aminte de felul în care regimul Băsescu a acționat în cazul meu pentru a-mi bloca o eventuală candidatură la alegeri prezidențiale ulterioare. În dosarul afișelor electorale, deși nu au existat probe directe în ceea ce mă privește, am fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare pentru că o condamnare mai mică de doi ani sau cu suspendare nu ar fi permis aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a fi ales pe o anumită perioadă. Ori, obiectivul esential era blocarea mea pentru o eventuale candidatură la prezidentiale. Era o premieră, cu aparență democratică.
Atunci Livia Stanciu, la ICCJ, a fost folosită pentru o operație chirurgicală, de interzicere, prin intermediul unei decizii judecătorești a unei candidaturi. Putini au remarcat atunci obiectivul principal al condamnării mele.
Acum, Livia Stanciu si colegii au ales o altă metodă – blocarea unei candidaturi prin anularea, in bloc a alegerilor. Desi, evident, era vorba de blocarea unei anume candidaturi.
Unii spun că a fost o decizie bazată pe „raison d’Etat”. Probabil că există si informații la care eu nu am acces. Oricum, este clar că miza alegerilor prezidentiale din România a fost si este importantă si pentru democratii si republicanii americani sau pentru disputele dintre UE si SUA sau intre America si Rusia.
Partea proastă este însă că noi suntem, din nou, în situația de a aduna cioburile de pe jos – oarecum asemănător momentului de după mineriada din 13-15 iunie 1990 – și de a fi miză în bătăliile dintre Marile puteri pentru sfere de influență. Este un alt moment în istoria României în care e nevoie atât de inteligența liderilor politici cat și de înțelepciunea celor care vor merge la vot pentru a ne apăra interesele.
Profeții au rolul lor în societate dar tot așa și Casandrele.
