Academicianul Solomon Marcus a vorbit la Jurnalul de Seară de la Digi 24 despre principala problemă a învăţământului actual. „Cuvântul-cheie este agresiunea. La agresiunea manualelor se adaugă agresiunea temelor de lucrat acasă, în care sunt implicaţi diverşi membri ai familiei”, a descris matematicianul situaţia. „Calculatorul a venit pentru a ajuta inteligenţa umană să nu se consume în acte primitive de memorare”, a adăugat Solomon Marcus.
Referindu-se la manualele şcolare actuale, academicianul Solomon Marcus a afirmat că cele mai multe dintre ele „vin în conflict cu sănătatea psihosomatică a copilului. Îl agresează. Cuvântul-cheie este agresiunea”.
„Am luat pe rând manuale de biologie, geografie, istorie şi am constatat că agresiunea se manifestă foarte vizibil deoarece copilul e pus în situaţia de a primi, păstra şi reproduce un număr imens de informaţii, care te sperie.
Într-un manual de geografie sau biologie, numai pe o pagină ai câteva zeci de termeni noi care sunt supuşi unor clarificări din diverse puncte de vedere, descrieri, observaţii. Cultura nu se poate face dacă rămâne la acest nivel, al descrierii detaliate fără capacitatea de a tria şi organiza lucrurile în jurul unor idei. Suntem pierduţi. Problema nu e doar a învăţământului, e una generală a societăţii.
Azi vehiculăm o afirmaţie care a devenit o banalitate: informaţia pe care omenirea o produce azi într-un minut întrece informaţia pe care a produs-o anterior în toată istoria ei.
Noi reacţionăm prin inteligenţă, prin selectare, triere, organizarea lucrurilor în jurul unor principii, toată cultura are la bază ideea de a reduce multul la puţin, altfel suntem pierduţi. Manualul şcolar nu se preocupă de acest lucru.
Când stai de vorbă cu elita noastră din domeniile respective, toţi spun că resping manualul şcolar, că nu aşa trebuie prezentate lucrurile, dar nu avem conexiune între cei care pricep şi cei care fac manualele.
Copiii nu pot reacţiona critic, pot să creadă că aşa e normal să creadă.
Acestei agresiuni a manualelor i se adaugă agresiunea temelor de lucrat acasă, când intră în scenă diverşi membri ai familiei, pentru a contribui la rezolvarea temelor. Foşti studenţi de-ai mei, bunici acum, spun că au stat cu nepotul să rezolve probleme până la miezul nopţii.
Nimeni nu se întreabă – dacă fiecare profesor agresează elevul cu nu ştiu câte teme, nu e normal ca cineva să cotroleze dacă totalul acestor obligaţii ale elevilor nu depăşeşte un anumit plafon de suportabilitate?
Am trimis mesaje ministrului: aveţi posibilitatea ca acum să reduceţi agresivitatea şcolii, să puneţi un plafon temelor pentru acasă, să mutaţi pe site-uri o mare parte din descrierile detaliate din manuale, să existe o navetă între manual pe hărtie şi internet, pentru că internetul folosit inteligent ar trebui să preia o bună parte din memoria descriptivă care zace în tot felul de clasificări. Este necesară, dar nu ca să chinui copiii, ci ca să faci apel la ele la momentul oportun.
Specialiştii se scandalizează de modul în care arată manualele. Normal era ca această inteligenţă pe care o acumulăm în diverse domenii să-şi facă efectul în educaţie, dar nu se întâmplă asta.
Asta e realitatea de pe teren, mulţi profesori nu înţeleg că datoria lor e să întreţină un dialog cu elevii, nu să ţină discursuri.
Îi învăţăm pe copii să butoneze la calculator, dar nu îi învăţăm să gândească analitic”, a afirmat Solomon Marcus.