Academicianul Solomon Marcus îi răspunde lui Cristian Tudor Popescu. Jurnalistul declara vineri că profesorul este responsabil cu povestea, că informația se fixează atunci când e inserată bine într-o poveste. El făcea aceste declarații în replică la afirmațiile academicianului Solomon Marcus, făcute miercuri la emisiunea Jurnalul de seară, cum că agresiunea este cuvântul-cheie în şcoala românească, iar fiecare pagină de manual îl agresează pe copil, așadar ar trebui făcută o navetă între manualul pe hârtie şi internet, trasmite Digi 24.
„Stimate Domnule Cristian Tudor Popescu,
Am pentru Dumneavoastră multă stimă, vocea Dvs contează și nu o pot lăsa fără răspuns.
Spuneți că „rolul primordial nu revine manualelor sau internetului, ci profesorului și harului acestuia de a stârni interesul și pasiunea pentru un domeniu. Mai există și un profesor, manualul nu e singur.”
E o simplificare inacceptabilă, tabloul este mult mai complex. Aveți probabil amintiri despre profesori care v-au marcat, cum am și eu. Dar Dumneavoastră, ca scriitor și gazetar, ar trebui să acordați atenție situației vieții școlare în momentul de față, situației de pe teren, și cele peste o sută de comentarii la manifestul meu de pe Hotnews-Contributors „Copiii, sub agresiunea unei școli care le ignoră nevoile și drepturile” și multe alte ecouri vă arată că scenariul preponderent nu e cel al profesorului magician pe care-l configurați, ci un altul, al unei alianțe și complicități între manuale, profesori și școală în acțiunea lor agresivă aplicată copiilor: manualele, prin modul în care sunt alcătuite, profesorii, prin supralicitarea activităților privind „caietul elevului” și „temele pentru acasă”, la care se adaugă tot felul de alte obligații, participări la concursuri etc, impuse de școală.
Fiecare profesor caută să mărească pretențile față de elevi la disciplina sa, dar nimeni nu monitorizează ansamblul acestui proces, pentru a-l plafona în așa fel încât sănătatea psiho-somatică a copiilor să nu fie agresată.
Fiecare profesor consideră disciplina sa o lume de sine stătătoare, ignorând celelalte obligații ale elevilor. Duceți-vă la cabinetele de psihologie din școli, la agresiunea școlii se adaugă de multe ori agresiunea vieții de familie, avem o populație școlară în mare parte supusă încordării psihice, depresiei și stresului. Diagnosticul AGRESIUNE este inevitabil și nu-l puteți contesta.
Mergând mai profund în analiza considerațiilor Dvs, e foarte frumos că subliniați nevoia de poveste care să facă informația suportabilă, numai că informațiile de pe o singură pagină din manualul de biologie sau geografie ar pretinde atât de multe povești încât am intra repede în criză de timp.
În ansamblu, cu excepțiile de rigoare, noi nu trăim acum o situație în care profesorul să poată fi stăpânul procesului educațional, schimbările majore impuse de noile evoluții îi pretind profesorului să fie capabil să învețe lucruri noi, să se schimbe împreună cu copiii pe care-i educă.
Suntem departe de ziua în care profesorii de orice disciplină vor fi capabili să stăpânească naveta internet-carte și interacțiunile disciplinei lor cu celelalte discipline.
Cu drag,
Solomon Marcus.”
