Alianța Național Țărănistă este profund revoltată de recentele afirmații ale domnului Adrian Năstase, fost prim-ministru, fost președinte al Camerei deputaților și fost candidat la președinția României. Credem că funcțiile publice pe care le-a ocupat domnul Năstase, experiența acumulată pe scena politică și situația sa juridică actuală ar fi trebuit să determine o abordare mai reverențioasă și mai ponderată cu privire la cele câteva, prea puține din păcate, simboluri și modele de integritate și de probitate morală care au marcat spiritul și istoria acestei națiuni, se arată într-un comunicat remis FLUX 24 de conducerea ANT.
COMUNICATUL ALIANȚEI NAȚIONAL ȚĂTRĂNISTE CONDUSE DE ACOCATUL RADU GHIDĂU;
Printre aceste simboluri incontestabile se află, la loc de frunte, Iuliu Maniu, unificatorul și creatorul României moderne, atacat în mod grosier de Adrian Năstase, care afirmă, într-o încercare ipocrită de argumentare pro-domo: „Mă întreb dacă comuniștii i-au retras decorațiile lui Maniu, după condamnarea sa”. Tot el continuă: „Încercarea de a rescrie trecutul a fost descrisă de Orwell și a fost practicată de regimurile totalitare”.
Într-adevăr, este vorba de o încercare de a rescrie trecutul, mai precis de tentativa disperată a unui individ orbit de vanitate și egolatrie, evacuat pe ușa din spate a istoriei, de a defăima cele mai înalte repere morale ale societății, urmând deviza: „dacă eu nu pot să fiu mai bun, atunci îi voi face pe toți ceilalți mai răi”.
În noiembrie 1947, marele om de stat Iuliu Maniu a fost condamnat la închisoare pe viață, împreună cu Ion Mihalache, în urma unui proces simulat, dirijat de regimul totalitar de la Moscova. El a fost acuzat de „trădare naţională, tentativă de surpare a ordinii constituţionale, răzvrătire, insurecţie armată și instigare la trădare prin necredinţă”, falsa sentință fiind inventată de comuniști pentru a elimina cel mai important lider al opoziției democratice din România acelor vremuri, în încercarea lor de a pune stăpânire deplină pe țară. Iuliu Maniu a murit în ziua de 5 februarie 1953, la vârsta de optzeci de ani, la Penitenciarul din Sighet, după o lungă şi grea suferinţă, ca urmare a anilor de tortură la care a fost supus.
În iunie 2012, Adrian Năstase a fost condamnat de instanțele independente de justiție din România la doi ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul calității”, pentru „folosirea influenței sau autorității funcției de președinte al unui partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri în formă continuată”. În ianuarie 2014, Adrian Năstase a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare, pentru „șantaj și luare de mită”, în dosarul Zambaccian. Ca o consecință a acestor condamnări, președintele Klaus Iohannis i-a retras lui Adrian Năstase ordinul „Steaua României”, în grad de Mare Cruce.
Oare poate exista, măcar tangențial, vreun termen de comparație între cele două situații? După cum spunea istoricul Vladimir Tismăneanu în 2013: „Nu există absolut nicio legătură între calvarul lui Maniu decis de marionetele lui Stalin și sentința pronunțată de o justiție independentă împotriva inculpatului Năstase. A le compara este o ignominie”.
Istoria unei națiuni se construiește din fapte, lupte, principii și modele. Personalitatea liderului țărănist Iuliu Maniu, activitatea sa în slujba poporului român, lupta sa pentru principiile democratice, pentru unire și libertate și, nu în ultimul rând, martiriul său suprem fac parte din fundamentele profunde ce constituie spiritul României moderne.
Este drept că trăim o epocă a relativizărilor extreme, dar credem că este necesar să tragem o linie fermă dincolo de care istoria nu poate fi denaturată. Ne opunem cu tărie ideilor emise de persoane rău-intenționate, cum este acum cazul domnului Năstase, care pot echivala înavuțirea proprie cu folosurile naționale, dreptul comun cu închisoarea politică, mecanismele democratice cu represiunea comunistă, dezamăgirea produsă de retragerea unei medalii cu tortura fizică cotidiană, micile istorii personale cu Marea Istorie a neamului.
Poate că istoriile românilor vor menționa peste vremuri un Năstase. Știm însă că în Istoria României va exista pentru totdeauna Iuliu Maniu.
