COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Kay-Alexander Scholz
Cancelara merge la Chemnitz, oraș aflat vara trecută pentru scurt timp în stare de urgență. Este o vizită complicată, pentru că relația est-germanilor cu cancelara nu este una bună.
Angela Merkel la Chemnitz, aici în noiembrie 2018
Centrul Berlinului, în 2006: circumscripția electorală a partidului Angelei Merkel, CDU, este plină de oameni tineri, plini de speranță. Mulți dintre ei s-au născut în fosta RDG, dar au crescut în Germania reunificată. S-au autointitulat „Merkelianer”. Această terminație -ianer este folosită în Germania pentru susținătorii unui anumit curent de gândire. De exemplu, Hegelianer se folosește pentru adepții filosofului cu același nume. Cei care intrau sub termenul „Merkelianer” își doreau modernizarea partidului lor și a țării. Și în alte orașe est-germane, precum Dresda, Cottbus sau Potsdam, se putea simți la vremea aceea un impuls similar.
Pentru creștin-democrații din landurile est-germane, debutul Angelei Merkel în fruntea cancelariei federale în 2005 a reprezentat începutul unei perioade de ascendență continuă. La alegerile din 2005, CDU a ocupat abia locul al doilea în fosta Germanie de Est, în 2009 a trecut pe primul loc iar în 2013 și-a mărit avansul față de concurența politică.
La începutul primului mandat de cancelară în 2005, se vorbea adesea despre proveniența Angelei Merkel. O femeie din Est în funcția de cancelară? „Așa ceva nu va reuși niciodată!”, se îndoiau mulți atunci. Poate că și acesta a fost un motiv pentru care doamna Merkel a vorbit rarisim explicit despre Est în cei 13 ani care au urmat, ani petrecuți de ea în fruntea guvernului de la Berlin.
Pe cei numiți „Merkelianer” nu i-a deranjat acest aspect la început. Până la urmă, cancelara „lor” este cea care s-a bucurat de mare succes, mai întâi în Germania, ulterior și pe scena politică europeană și mondială.
„Ea a fost un exemplu de urmat pentru mulți în Est”
„Merkel a fost un exemplu pentru multe femei, le-a dat curaj”, povestește Ute, pensionară din provincia din Brandenburg, care alege să nu-și dea și numele de familie. Curaj pentru că Merkel a reușit să se impună în fața bărbaților din Vest. Acei bărbați din Vest cu care numeroase persoane în vârstă din Est nu au avut experiențe prea bune.
Faptul că s-a format în fosta RDG i-a dat doamnei Merkel din acest punct de vedere încredere de sine. Femeile din Est ocupau mai degrabă decât cele din Vest funcții de conducere în institute de cercetare sau în mari întreprinderi. Să fi exclusiv casnică nu era un lucru privit cu ochi buni în Est, spre deosebire de Germania de Vest. Cancelara nu a subliniat prea mult faptul că este femeie și și-a făcut treaba, dând un exemplu și pentru ceilalți.
Merkel nu s-a schimbat prea mult nici fizic, nici în aparițiile ei publice. Angajații simpli ai firmelor de catering responsabili cu aprovizionarea la vizitele de stat insistau mereu cât de „normală” este cancelara federală.
Mulți comentatori au numit această calitate a doamnei Merkel drept „pragmatism”. Dar Merkel era de fapt doar așa cum erau multe persoane în Est: mai degrabă taciturne, cu aerul protestant rece și puțin preocupate de aspectele exterioare. De aceea, pentru multă vreme, atâta lume din Est s-a putut identifica cu doamna Merkel: ea a arătat că nu trebuie să te adaptezi neapărat la obiceiurile din Vest pentru a avea succes. Merkel nu a vorbit deschis despre aceste lucruri, dar lumea le-a înțeles imediat.
Așteptări înșelate
Dar pe lângă aceste aspecte de imagine, de cancelară au fost legate și anumite așteptări concrete, spune Helmut, soțul Utei. Pensiile și salariile din Est urmau să fie aduse la nivelul celor din Vest!, dar Merkel nu ar fi făcut acest lucru. „În 2018, încă există venituri și pensii mai mici în Est”, spune bărbatul din regiunea Brandenburg.
Faptul că și-ar fi uitat propriii cetățeni ar fi și critica principală care i s-a adus în timpul crizei refugiaților, explică Helmut, care admite că-i place să discute cu alți oameni despre politică. „Mulți gândesc în felul următor: Merkel nu dă un euro în plus pentru oamenii ei din Est”. Dar refugiații ar fi primit totul – telefoane mobile, mașini de spălat și altele. Est-germanii, dimpotrivă, nu-și pot permite multe lucruri, mai ales cei care lucrează în domeniilee prost plătite și care au nevoie de ajutoare de la stat.
Valul de refugiați din toamna lui 2015 a fost punctul de cotitură în relația est-germanilor cu cancelara lor. Mai mult, spune Helmut. „Merkel este făcută acum vinovată pentru tot ceea ce merge prost”. Inclusiv pentru planificarea școlară deficitară, chiar dacă în acest domeniu nu este de fapt responsabil guvernul federal, ci landurile și municipalitățile.
Ceea ce a început ca o poveste de iubire s-a transformat în aversiune. Ba chiar în ură, spun nu puțini. În 2013, Merkel era încă apreciată de trei din patru est-germani – ceea ce o făcea mai populară în Est decât în Vest. În prezent, nici măcar unul din doi est-germani nu o mai apreciază pe cancelară, după cum a arătat sondajul „ARD-Deutschland-Trend”, efectuat de institutul Infratest Dimap.
„Merkel trebuie să plece!”
Vara lui 2017: la Bitterfeld, soții Krüger se află la un miting electoral al CDU. Ei par doi cetățeni înstăriți, mai în vârstă decât tipicii „Merkelianer”. Și ei au fost fani Merkel, dar sunt între timp dezamăgiți de un CDU care ar „aluneca prea mult la stânga”. Acum ei au în mâini stegulețe ale AfD. „Alternativa pentru Germania” ar fi noul CDU, spun ei. Domnul Krüger stă mai târziu pe o bancă, în mâini are un fluier și un cartonaș roșu, pe care îl arată simbolic doamnei Merkel.
Campania electorală din vara lui 2017 a fost una emoțională. Bitterfeld, dar și alte orașe, precum Finsterwalde, vor intra în analele istoriei CDU. În aceste localități, Merkel a fost fluierată, huiduită, astfel încât nici nu se mai înțelegea ce spunea de pe scenă. În aer plutea ură adevărată.
Dar Merkel are în ciuda acestui fapt în continuare susținători în Est, așa cum s-a văzut clar la Bitterfeld. „Asta este pentru mine prea mult”, a spus un bărbat tânăr, evident fan Merkel, pe care l-a podidit plânsul. Mai multe femei tinere îi dau dreptate și spun că are loc acolo un adevărat mobbing împotriva doamnei Merkel.
De incidente s-a ocupat mai ales AfD. Populiștii de dreapta s-au adresat în Est mai ales celor nemulțumiți de Merkel. „Merkel trebuie să plece!” a devenit una din lozincile centrale ale acestora.
Alegeri în prima parte din 2019: AfD în fața CDU?
În ultima vreme, Merkel a început să vorbească despre Est. În anii anteriori, ea evitase să menționeze părțile întunecate ale reunificării germane. Acum ea a vorbit despre „economiștii de 28 de ani din Vest”, care le-ar fi spus est-germanilor „ce nu se poate face”. Ea a amintit de șomajul de masă de mai demult, despre noua „divizare” prin migrație, despre „ura” pe care ar fi resimțit-o în campania electorală.
Această încercare de reconciliere vine însă prea târziu. Din punct de vedere istoric, sfârșitul erei Merkel a început tocmai în locurile ei de baștină din Est. „Pierderea de putere suferită de cancelară a început odată cu ascensiunea AfD – iar AfD nu este altceva decât transformarea mișcării Pegida în partid politic”, spune politologul din Dresda Werner J. Patzelt, intervievat de DW. În capitala landului Saxonia au început la sfârșitul lui 2014 manifestațiile islamofobe și xenofobe ale Pegida. „Cancelara a greșit grav prin ignorarea acestora și plătește acum printr-o înceheiere a mandatului de cancelară într-un mod diferit decât și-ar fi dorit ea cu adevărat.”
Mai poate Merkel să-și repare relația cu est-germanii? Va aduce schimbarea mult dorită această vizită la Chemnitz, orașul est-german marcat vara trecută de ciocnirile violente de stradă?
Peste câteva luni vor avea loc alegeri regionale în trei landuri est-germane. Dacă rezultatele vor fi împotriva CDU și în favoarea AfD, atunci vom avea un indicator privind capitolul politic Merkel și est-germanii. În prezent, AfD conduce în sondaje în mai multe regiuni.
