Pleașcă și ”tâmpenia” PNL

”Ce zici, tata, de tîmpenia de listă pe care a încropit-o PNL-ul? Te enervezi? Îți faci sînge rău? Sau rîzi în hohote precum zeii olimpieni cînd vedeau gogomăniile pămîntenilor?”. Așa începe o scrisoare-metaforă scrisă de fostul liberal Theodor Paleologu tatălui său mort, regretatul Alexandru Paleologu, în care îi descrie în culori sumbre pe actualii liberali și pe președintele Klaus Iohannis,. relatează Inpolitics.

Spicuim din scrisoarea publicată pe siteul propriu:

”De cînd ai murit tu PNL-ul a mers din rău în mai rău. S-a aliat cu PSD-ul, a pus umărul la aducerea la putere a lui Ponta și Dragnea. Tăriceanu, care era atît de respectuos cu tine, și-a dat arama pe față în modul cel mai dezgustător, iar Crin Antonescu a confirmat din plin proasta părere pe care o aveai despre el. PNL-ul îmbrățișase cu voluptatea turpitudinii tot ce ai detestat și combătut în politica de după 89.”

”E o faună rîncedă și toxică. Îmi face fizic rău să respir același aer cu asemenea persoane. Cînd eram deputat, ajunsesem să intru în sala de ședințe prin față, ca să semnez în condica de prezență, după care ieșeam, ocoleam sala și intram prin spate, ca să nu trebuiască să dau mîna cu colegii de partid din primele rînduri (acolo stau cele mai mari lichele). Stăteam în spate, unde puteam citi, cît mai departe de înfipții și carieriștii din față”.

”După Antonescu a venit în fruntea PNL-ului „un profesor cu nume de neamț dintr-un oraș din centrul țării”, așa cum el însuși s-a descris în singura frază marcantă pe care a spus-o în ultimii zece ani. Îl cheamă Iohannis și a fost primar la Sibiu. E de o mediocritate excepțională, însă are cîteva calități: e înalt, e punctual (străbunicul lui era ceasornicar) și, mai presus de toate, nu e Ponta. (Mă rog, în logica asta, și Ponta are o calitate: nu e Dragnea.) Evident, l-am votat, l-am susținut, dar știam exact la ce să mă aștept: îl întîlnisem de cîteva ori pe cînd eram ambasador și ministru și îmi fusese de ajuns. Nu sînt deloc dezamăgit de el, pentru că nu m-am amăgit cîtuși de puțin.”

”Iohannis a reușit fabuloasa contraperformanță de-a dilapida în decurs de doi ani imensul avantaj electoral pe care-l avusese în 2014. Te întrebi poate cum a reușit. Ei bine, un mediocru, după cum știi, se ferește instinctiv de oricine îl poate umbri și își alege colaboratorii doar dintre mediocrități. Are chiar o predilecție pentru oameni care-i sînt inferiori. Exact asta s-a întîmplat cu Iohannis ajuns președinte: a pus-o pe Alina Gorghiu în fruntea partidului în ideea că nu-i va face concurență, iar partidul s-a dus în continuare de rîpă, așa cum era de așteptat. După fuziunea cu PDL-ul celălalt co-președinte a fost Vasile Blaga, un fel de gogoașă îmbibată în alcool precum celebrul „baba au rhum” inventat de regele Stanislas Leszczynski. Pe Blaga nu știu cine l-o fi inventat, probabil un demiurg rău și pus pe șotii, animat de o imensă ură față de orice licăr de intelectualitate”.

”În fruntea listei l-au pus pe unul Rareș Bogdan, un jurnalist găunos și demagog de la Realitatea. Între noi fie vorba, omul ăsta e mult mai bun decît alții de pe listă. Măcar de el a auzit lumea și în ultima vreme combate PSD-ul (mă rog, singura dată cînd am interacționat cu el, în 2012, era susținut de Ponta, PSD și PNL pentru conducerea televiziunii publice). De fapt, nu cu Rareș Bogdan am eu ceva: nu e nici mai bun, nici mai rău decît media jurnaliștilor din România. Dezolantă e metoda de lucru a PNL-ului: ca și în cazul Becali, Munteanu sau Dănăilă, luăm pe cineva care n-are nici o legătură cu liberalismul și îl punem pe liste la plesneală, pe ideea că „are notorietate”. Și tot nu s-au învățat că nu merge. Atîta incorigibilă prostie e de-a dreptul deprimantă”.

”N-are rost să iau toată lista la tocat. Blaga e o ghiulea care o va trage în jos. Marea strategie de campanie va fi să nu afle lumea că e și el pe listă. Față de infinita plictiseală pe care o generează activiști cenușii precum Motreanu, Buda, Bușoi sau Adina Vălean flamboianța dezlănțuită a unui Ghiță Falcă va garanta distracția. Abia aștept să-l aud zbierînd pe la mitinguri. Analiza discursurilor lui e întotdeauna o provocare intelectuală: logos-ul e egal cu zero, iar pathos-ul se reduce la răcnet. Dacă mă gîndesc bine, Falcă e preferatul meu dintr-o listă atît de insipidă, încît riscă să mi se dezarticuleze mandibula de la căscatul pe care mi-l provoacă simpla lectură a numelor candidaților.”

”Rîzi, așadar, rîzi cu poftă în compania alor noștri.” se încheie nemilosul rechizitoriu la adresa urmașilor Brătienilor.