COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Jens Thurau
Oare care ar fi termenul cel mai potrivit pentru ceea ce se întâmplă acum la Berlin? Asistăm la o gravă criză guvernamentală. Dar pot fi și ultimele zile ale Angelei Merkel la cancelaria federală.
Să recapitulăm, pe scurt, ceea ce s-a întâmplat acum în Berlinul politic: În cursul nopții de miercuri spre joi, cancelara Angela Merkel și ministrul ei de interne, Horst Seehofer, au încercat să găsească un consens în chestiunea refugiaților. Degeaba. Cei doi nu au fost în măsură să se pună de acord asupra unei politici comune privind refugiații, respectiv acordarea de azil. În cursul zilei, ședința Bundestag-ului a fost suspendată și au avut loc întâlniri separate ale grupurilor CDU și CSU, un fapt neobișnuit, pentru că cele două partide surori formează un singur grup parlamentar. Horst Seehofer, șeful CSU, a anunțat că, dacă va fi necesar, de luni va închide granițele cu țările vecine pentru solicitanții de azil. Inițiativa ministrului de interne s-a bucurat de aprobarea unanimă din partea CSU. Seehofer dorește ca celor care au intrat pe teritoriul unui alt stat al UE pentru prima dată, și acesta este cazul, mai mult sau mai puțin, al tuturor refugiaților, să nu li se mai permită intrarea în Germania. Nimeni nu știe cum și-ar putea pune în aplicare concret planul, dar nu despre asta e vorba, în primul rând. Este vorba despre Angela Merkel și viitorul ei de șefă a cancelariei federale. Își va putea permite un astfel de afront?
Merkel nu poate tolera ca Seehofer să acționeze fără ea
Cancelara nu dorește o soluție germană, individuală, a problemei, ci este în continuare în căutarea unei variante comune, cu toți partenerii europeni. Înainte de toate, Merkel vrea ca frontierele externe ale UE să fie mai bine protejate, astfel încât granițele interne din cadrul Comunității să poată rămâne la fel de deschise ca și până acum. Dar această soluție la nivelul UE este încă departe de a fi realizată, iar CSU pur și simplu nu mai vrea să aștepte.
Care sunt acum opțiunile? Cancelara are competența de autoritate în guvern. Un termen german frumos, complicat, dar ceea ce va face Merkel cu el rămâne deschis. Ea îl poate demite pe Horst Seehofer, care nu îi împărtășește punctul de vedere într-o chestiune centrală. Aceasta ar însemna sfârșitul guvernului. De asemenea, ea poate cere un vot de încredere în parlament. Dar indiferent ce va face, cancelara nu poate tolera ca Seehofer să acționeze fără ea, pentru că atunci nu ar mai fi guvernul ei, guvernul Merkel.
Nota de plată pentru sistemul Merkel
Se întâmplă des în politică: ceea ce fierbe și scârțâie de mult timp se descarcă în câteva momente, în câteva ore. CSU a fost de la început împotriva politicii cancelarei în materie de refugiați. Încă din 2015, când Merkel a deschis porțile pentru refugiații din Ungaria și Austria. Dar și mulți politicieni CDU, în ciuda solidarității cu Merkel, au ajuns la capătul răbdării. În circumscripțiile lor, membrii parlamentului află concret cât de puțin se bucură de sprijin politica liberală față de refugiați a cancelarei. Disputa depășește însă cu mult politica privind refugiații: Zeitgeist-ul este național-conservator. Tot mai mulți simt așa. Cu suflul populiștilor de dreapta din AfD în ceafă, membrii CSU, dar și anumite părți ale CDU îi cer socoteală cancelarei: nu numai datorită politicii de azil, ci pentru întregul sistem Merkel. La toamnă, în Bavaria au loc alegeri pentru parlamentul de land. Țelul suprem al CSU este să nu permită AfD să crească. Dacă va fi nevoie, chiar poziționându-se împotriva lui Merkel, împotriva propriului guvern.
Oare va reuși cancelara să mai redreseze o dată situația? Greu de imaginat, după această zi.
