Tăcere în scandalul drogurilor Liviei Stanciu

COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS)

Se adună cu adevărat nori teribil de negri deasupra României. Președintele are dosar penal la Parchetul General și refuză să aplice o decizie categorică a CCR. Primul ministru are dosar pentru înaltă trădare, iar ancheta trenează în mod suspect. În plus, fosta președinte a ICCJ e acuzată că e de ani de zile narcomană și nu suflă nimeni nici pîs.

Cazul Iohannis-CCR a băgat România într-o situație unică, inimaginabilă, din care nimeni nu poate intui cum vom ieși. În plus, el s-a ales și cu un dosar penal la Parchetul General. În următoarele zile e anunțată o ședință a CSAT în care se va discuta despre stadiul pregătirilor pentru summitul NATO. La ședință va participa prim-vicepreședintele CSAT, Viorica Dăncilă, ”deținătoarea” unei plîngeri penale la DIICOT pentru înaltă trădare.
De trei săptămîni încoace nu am aflat decît că procurorii cer SRI orice informație pe temă, deși legea obligă serviciul să dea din proprie inițiativă asemenea informații.
Pînă se clarifică situația rămînem cu cea mai gravă anatemă imaginabilă la adresa unui politician deasupra capului premierului.
Cum poate participa la ședința CSAT un prezumtiv spion pentru state din afara NATO?

Și, că veni vorba, aflăm că încă un black cube-ist a fost condamnat zilele astea de justiția noastră, discret, după ce și-ar fi recunoscut vina. În toate cele trei cazuri de condamnări de pînă acum, pedepsele pentru fapte extrem de grave, spionare a unor înalte autorități, sunt ca pentru găinari, adică 2-3 ani cu suspendare.

În fine, o acuzație de-a dreptul nucleară e cea formulată de Marian Vanghelie la adresa fostei șefe a ICCJ, în prezent judecător la CCR, Livia Stanciu, care ar fi consumatoare regulată de droguri, furnizate inclusiv de către angajați ai SPP. Vanghelie o provoacă pe Stanciu să-l dea în judecată dacă nu e adevărat și afirmă că există ofițeri de interne și din SPP la curent cu povestea.

Putem face abstracție de faptul că Vanghelie a fost vicepreședinte al PSD și președinte al celei mai mari organizații de partid, cea de București.
Putem face abstracție de faptul că a fost primar bucureștean mai multe mandate.
Dar e imposibil să facem abstracție – relativ la cazul sus invocat – de faptul că Vanghelie a fost un privilegiat al informațiilor obținute de serviciul secret al MAI, ”Doi și un sfert”.

Știm asta oficial, am aflat-o acum cîțiva ani chiar de la președintele României, Traian Băsescu, de la ministrul de Interne Vasile Blaga ori de la Elena Udrea.
Surse grele, autorizate.
Miron Mitrea, greul pesedist, opina chiar, la un moment dat, că Vanghelie ar putea deține copii după întreaga arhivă a serviciului.
De fapt, Vanghelie însuși declarase public, acum cîțiva ani, că arhiva Doi și un sfert ar fi ”pe mîini bune”, ori că va folosi în campania din 2009 documente de la DGIPI.
Au existat chiar ofițeri ai serviciului anchetați pentru suspiciunea de a fi transmis documente grele din arhivă către politicieni, iar scandalul a dus la plecarea adjuncților Florin Trosca, Păun Iordache și a șefului Gelu Drăjneanu.

Una peste alta, informația livrată de Vanghelie privind-o pe Livia Stanciu poate lesne să provină de la ”Doi și un sfert”, drogurile intrînd, oricum, în parohia Internelor.
Ea poate fi falsă, desigur.
Dar e sigur că e suficient de gravă pentru a merita verificată prompt.
În 2009, a izbucnit, reamintim, scandalul bilețelelor lui Coldea, după ce fostul șef al SRI fusese acuzat că a încercat să șantajeze judecători ai CCR cu dosare de turnători la Securitate despre care CNSAS nu avea cunoștință.

În SRI s-a declanșat imediat o anchetă, iar Coldea a fost suspendat. Iată ce declara, atunci, directorul SRI, George Maior: “Verificarile primului-adjunct au fost determinate de vehicularea in mass-media a unor referiri privind implicarea Serviciului in situatii care ar fi incalcat cadrul legal de desfasurare a activitatii institutiei, utilizarea unor dosare ale securitatii din arhiva aflata in gestiunea SRI, in scopul exercitarii de presiuni la adresa unor magistrati ai Curtii Constitutionale, pe posturi de televiziune si mass-media”.

Deci, capii SRI aflaseră din presă de chestiuni neortodoxe privind judecători ai CCR și se sesizaseră imediat, făcînd investigații. Acum, e liniște și pace.

Au trecut trei zile de la dezvăluirile lui Vanghelie și nu se simte o boare de vînt.
Judecătoarea Livia Stanciu nu reacționează.
Parchetul, ICCJ și Poliția tac mîlc.
La fel și SRI ori SPP.
CSM tace și el.
Președinția e mută.
Nimic nu vine dinspre conducerea CCR, care ar trebui să fie îngrijorată că unul dintre membrii ei ar putea lua decizii de maximă importanță în stat după ce a tras pe nas.

Repetăm: chiar dacă informația poate fi complet falsă, implicațiile – dacă ar fi reală – sunt atît de mari, iar consecințele atît de grave încît firesc era să iasă un tămbălău cît casa.

Cînd s-a pus problema așa-zisului șantaj la adresa Liviei Stanciu – cazul Rarinca – sistemul a sărit ca ars și ancheta a mers șnur pînă la capăt. Ba chiar pînă dincolo de capăt.
Acum, brusc, întregul sistem a înghețat în plină caniculă.