COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Christian F. Trippe
Președintele ucrainean vede viitoarea conductă germano-rusă prin Marea Baltică drept amenințare pentru țara sa. La vizita sa la Berlin, Angela Merkel a vrut să-l liniștească, dar doar verbal, crede.
Președintele ucrainean este considerat un oaspete dificil de către guvernanții germani – și asta nu doar din cauza disputei privind proiectul energetic germano-rus Nord Stream 2. Nu că Poroșenko nu ar avea motive să se îndoiască de partenerii săi europeni. Germania s-a chinuit luni în șir să formeze un guvern, timp în care o grămadă de probleme au fost lăsate de izbeliște: printre ele și criza din Ucraina. Cancelara Angela Merkel se bucură încă de statutul unei șefe de stat experimentate și de cuvânt, dar pierderea de autoritate suferită pe plan intern este remarcată foarte clar în afara țării, atât de prietenii ei, cât și de dușmani.
În Franța se află în fruntea statului președintele Emmanuel Macron, care a trasat linii clare privind politica Parisului față de Rusia, dar care nu a lăsat deocamdată să se înțeleagă dacă rezolvarea conflictului din Ucraina îl preocupă cu adevărat. În plus, Germania și Franța sunt cele două state din UE care sprijină proiectul Nord Stream 2, în urma căruia Ucraina și-ar pierde statutul de țară de tranzit pentru gazul rusesc destinat Europei de Vest, ceea ce i-ar dăuna major atât financiar, cât și geopolitic.
Disperare din cauza Ucrainei
În rândul politicienilor din Berlin, nu puțini sunt disperați din cauza Ucrainei. Reformele convenite se aplică cu viteza melcului în această țară, dacă nu se împotmolesc deja la jumătatea drumului. Poroșenko, care face parte și el din rândul oligarhilor ucraineni activi politic, nu pare să se grăbească să scoată țara din ghearele nepotismului politico-economic. Nu întâmplător a abordat cancelara germană la conferința de presă comună mai întâi tema reformelor din Ucraina. Războiul din Donbas a fost abia al doilea subiect de discuție.
Christian F. Trippe a fost corespondent DW la Kiev
Ideea trimiterii căștilor albastre ale ONU în regiunea de conflict nu pare să avanseze. Rusia acceptă așa-numite forțe de pace, dar doar pe actuala linie de demarcație și doar ca unitate de pază pentru observatorii OSCE. Ucraina cere dimpotrivă ca trupele ONU să asigure și paza ținutului de graniță din est, pentru a închide astfel liniile de aprovizionare ale rebelilor separatiști, care primesc ajutoare din Rusia vecină. Berlinul este pe această temă ferm de partea Kievului.
Președintele Poroșenko a câștigat prezidențialele din urmă cu patru ani după ce a promis că va pune capăt vărsării de sânge din estul țării. O promisiune pe care încă nu a îndeplinit-o. Din contră: de la Kiev nu mai vine niciun impuls de intensificare a procesului de pace. Totul indică acum că Poroșenko se va prezenta în viitoarea campanie electorală drept mare european. El le va promite concetățenilor săi că va conduce Ucraina în structurile occidentale: în NATO și UE. Obiective de-a dreptul iluzorii în viitorul apropiat, ceea ce nu pare să-l deranjeze prea mult pe Poroșenko, care se teme că ar putea pierde alegerile din martie 2019.
Concesia lui Merkel nu valorează prea mult
Merkel nu a părut prea impresionată de tot contextul. Iar concesia pe care a făcut-o oaspetelui din Kiev privind proiectul Nord Stream 2 nu pare să fie de prea mare valoare. Cine nu știe că tranzitul gazului rusesc este de importanță strategică pentru Ucraina? Până și cei mai aprigi susținători ai acestei conducte de gaz ruso-germane au admis mereu că Ucraina trebuie despăgubită cumva din punct de vedere energetic și politic. Dar bunăvoința limitată a cancelarei îi sporește lui Poroșenko spațiul de manevră. El poate selecta din cuvintele doamnei Merkel acele părți pe care a vrut să le audă și de care se va putea folosi în campania electorală de anul viitor.
