Cum o făcea praf pe Kovesi Mălin Bot când lucra la penalul Patriciu

În interviurile acordate ziarului „Adevărul” şi postului B1 TV, Kovesi a făcut gargară electorală pe tema dosarelor grele, de mare corupţie, spălare de bani sau alte infracţiuni economice „complicate”.

Doamna procuror general a spus, în mai multe cuvinte, că bogaţii scapă uşor de puşcărie din vina judecătorilor, în timp ce săracii sunt mereu condamnaţi. Declaraţiile sunt de un politicianism înfiorător şi lasă impresia că şefa procurorilor români pune la care o ieşire din sistemul judiciar, cu intrare pe scena politică.

Atitudinea doamnei Kovesi pare croită pentru publicul care nu cunoaşte procedurile judiciare şi îşi numără banii înainte de a intra în magazin. De ce doreşte să impresioneze acest public rămâne să aflăm în următoarele luni, când îi expiră mandatul la conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Un lucru este cert, doamna procuror general a indus în eroare, cu intenţie, audienţa. Nu judecătorii sunt singurii responsabili pentru indulgenţa de care au parte bogaţii în sistemul judiciar. Principalul responsabil este, în realitate, procurorul de caz şi apoi poartă o oarecare răspundere colegii lui de la DNA.

Cazurile „complexe”, despre care vorbeşte doamna Kovesi, trec pe la mai multe instanţe. Dacă încep la Tribunal, merg la Curtea de Apel şi apoi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cel puţin şase judecători de la trei instanţe diferite se uită peste aceste dosare. Dacă cel acuzat este parlamentar, sau are alt tip de statut special, cazul lui ajunge la fostul complet de nouă judecători, care acum este complet de cinci magistraţi, de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Un judecător vede dosarul în prima instanţă, doi îl judecă în prima cale de atac, trei sau cinci decid în ultima fază procesuală. Dacă procurorul general nu a făcut gargară electorală, înseamnă că „bogaţii” care au scăpat uşor au corupt între şase şi opt judecători, de la trei instanţe diferite. Nu spun că acest lucru este complet imposibil. Numai Dumnezeu ştie cât de puţini magistraţi oneşti au rămas în sistem. Spun că acest lucru este imposibil fără spirjinul procurorului de caz şi fără ca DNA să îl ignore deliberat.
Un dosar beton este imposibil de „trântit” de atâtea instanţe, fără să existe opinii separate, fără ca acest lucru să provoace scandal în sistem.

Imaginaţi-vă câte negocieri sunt necesare pentru a „convinge” şase judecători să ignore un dosar burduşit cu probe acuzatoare. Cine împiedică Departamentul Naţional Anticorupţie, aflat tot în subordinea doamnei Kovesi, să monitorizeze inculpatul şi să-i aresteze în flagrant pe toţi, cu mâna pe şpaga plătită magistraţilor? Nimeni!
Dacă procurorul general are dreptate şi bogaţii scapă pentru că judecătorii sunt corupţi sau proşti, înseamnă că şi procurorii din propria ogradă sunt exact la fel, ceea ce o plasează pe doamna Kovesi într-o postură extrem de neplăcută.

Adevărul este că bogaţii, pentru că sunt bogaţi, îşi permit să cumpere cea mai bună apărare posibilă în România. Din păcate pentru România, profesioniştii Dreptului au părăsit Parchetul şi sunt în cele mai mari case de avocatură. Acolo unde procurorul este bun profesionist şi mai ales determinat să-şi îndeplinească misiunea pentru care şi-a ales meseria, infractorul merge la puşcărie, desigur dacă a comis o faptă penală. Există cazuri cu procurori talibani în care merg oameni la puşcărie şi fără să fie vinovaţi de ceva. Unde procurorul este slab sau chiar incompetent, apărarea obţine sentinţe favorabile acuzatului.

Infractorii mărunţi nu au bani de avocaţi scumpi şi au apărare de doi lei, pe cazuri uşor de dovedit chiar şi de către un procuror slab. Procurorul general ştie foarte bine aceste lucruri şi de aceea este ciudat că a indus în eroare publicul.

Interviurile acordate de doamna Kovesi au spus însă şi adevăruri dureroase. Cel mai grav dintre ele este lipsa de performanţă a Consiliului Superior al Magistraturii. Această instituţie, care consumă sume uriaşe din bugetul de stat, este principalul responsabil pentru decăderea sistemului judiciar. Inspecţiile judiciare sunt mai degrabă spălătorii în care sunt albiţi magistraţii proşti sau corupţi. Impotenţa sau nesimţirea CSM în deratizarea sistemului a deformat în moduri din cele mai hidoase întreaga societate.

Nu vă imaginaţi câte dintre relele care vă înconjoară au originea în halul în care a fost lăsat să ajungă sistemul judiciar. CSM nu şi-a exercitat rolul vital pentru sănătatea sistemului judiciar şi asta ne afectează pe toţi.  De aici trebuia să înceapă discursul procurorului general, care este şi membru de drept al CSM.