În 1990, politicienii occidentali l-au asigurat în mod repetat pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov că NATO nu se va extinde peste granița de Est a Germaniei. Dar promisiunea a căzut în mai puţin de un deceniu, potrivit dezvăluirilor arhivelor americane.
Cercetătorii de la Arhiva Națională de Securitate din cadrul Universității George Washington, specializată în obținerea informațiilor cheie declasificate din partea guvernului, au pus la punct 30 de documente cruciale care arată în mod clar că oficialităţi occidentale de rang înalt i-ar fi promis la unison că NATO nu se va extinde spre Est. DOCUMENTELE POT FI CITITE AICI
În anii 1990, când cele două Germanii şi liderii a patru puteri – URSS, Statele Unite, Regatul Unit al Marii Britanii şi Franţa – au negociat tratatul de reunificare semnat de şase părţi, la Moscova, în septembrie, statele capitaliste au încercat să înlăture temerile Moscovei potrivit cărora un stat reunificat aflat în inima Europei ar putea să fie perceput ca o ameninţare la adresa Uniunii Sovietice.
În februarie, Secretarul de Stat american al preşedintelui de atunci George H.W.Bush, James Baker, a dat asigurări părţii sovietice l-a asigurat pe omologului său sovietic, Eduard Shevardnadze, că într-o Europă după Războiul Rece NATO nu va mai fi beligerantă ci, din contră, “mai puțin o organizație militară care nu ar avea nevoie de capacități independente “.
În februarie, secretarul de stat al lui George HW Bush, James Baker, i-a asigurat omologului său sovietic, Eduard Shevardnadze, că într-o Europă post-Război Rece NATO nu va mai fi beligerantă – “mai puțin o organizație militară şi mai mult una poitică, nu ar avea nevoie de capacități independente “. Cu toate acestea, Baker i-a promis lui Shevardnadze că “garantează că armata sau forțele NATO nu se vor deplasa spre est”, iar în aceeaşi zi . În aceeași zi, s-a lăudat la Moscova că Alianța nu se va deplasa “nici cu un centimetru spre est”.
În ziua următoare, în data de 10 februarie 1990, Helmut Kohl, viitorul cancelar al unei Germanii unite, i-a repetat aceeaşi idee lui Gorbaciov, cu toate că nu au fost de acord cu celelalte chestiuni discutate. Fostul cancelar al Reunificării şi-a exprimat atunci părerea că NATO nu ar trebui să îşi extindă sfera sa de activitate. “Trebuie să găsim o soluţie rezonabilă. Înţeleg foarte bine interesele Uniunii Sovietice şi cred că şi dumneavoastră, domnule Secretar-General împreună cu conducerea sovietică va trebui să explicăm clar ce se întâmplă cu poporul societic”, a mai spus Kohl.
La sfârsitul acelei luni, în discuţiile cu preşedintele Cehoslovaciei, Vaclav Havel, preşedintele George H.W. Bush a afirmat că “nu ne vom îndrepta într-o direcţie greşită” spunând că “noi învingem, iar voi pierdeţi!… “Preşedintele american i-a mai cerut să îi spună lui Gorbaciov că situaţia nu trebuie să se complice.
În cele din urmă, forţele sovietice au plecat din Germania, iar mai târziu, şi alte state europene fără a provoca vreun incident, potrivit rt.com.
Printre cei care au plecat acasă s-a numărat şi fostul ofiţer al KGB, Vladimir Putin, care era la post, în Dresda, între 1985 şi 1990.
După aceea, Polonia, Republica Cehă şi Ungaria au fost invitate să aderea la NATO. În total, 13 ţări est-europene au devenit membre ale Alianţei Nord-Atlantice.
Gorbaciov şi Putin nu s-au împăcat prea uşor cu schimbările de după căderea Zidului Berlinului, blamând Occidentul pentru ruperea înţelegerii despre care NATO şi oficialităţile occidentale au susţinut ferm că “nu a fost vorba despre nicio înţelegere” aşa cum a pretins fosta conducere a URSS.