In „New York Times”, analistul Paul Krugman se refera la economia Rusiei.O relatare de la corespondentul Europei Libere la Washington:
Paul Krugman aminteste de imaginea macho, care insoteste deseori perceptia publica a presedintelui Rusiei, Vladimir Putin. „Dar – scrie analistul – Putin nu a avut niciodata resursele, care-i sustina imaginea”. Cu o economie de marimea Braziliei, Rusia este extrem de vulnerabila la crize financiare si asta se datoreaza – crede Krugman – naturii regimului Putin. Krugman aminteste de scaderea cursului de schimb al rublei, de incercarile regimului de a stopa picajul si de prognozele care anunta recesiune in 2015.
Una dintre cauze este scaderea pretului petrolului, care nu este vina Kremlinului. Dar, data fiind dependenta economiei ruse de exportul de titei, efectul scaderii se simte disproportionat de puternic in Rusia. La asta se adauga sanctiunile occidentale. Paul Krugman sustine ca fenomene similare s-au mai produs in Argentina in 2002, Indonezia in 1998, Mexic – 1995, Chile in 1982 si asa mai departe. Expertul arata ca ceea ce crizele respective au in comun este datorie ridicata a sectorului privat, in valuta. Cind asta se intimpla, situatii nefavorabile cum ar fi scaderea exporturilor pot crea un cerc vicios. Cind moneda nationala se prabuseste, balanta de plati a firmelor care detin proprietati in ruble si au datorii in dolari – se deterioreaza. Asta are un efect asupra economiei tarii, subminind increderea si contribuind si mai mult la prabusirea monedei.
Rusia se incadreaza acestui model cu o exceptie scrie Paul Krugman. De obicei o tara ajunge sa aiba datorii externe mari datorita deficitului comercial, folosind fonduri imprumutate pentru a achita importuri. Dar datorita pretului petrolului de pina acum, Rusia nu a avut deficite comerciale. Deci intrebarea este de ce a imprumutat atit de mult si unde s-au dus banii? Explicatia sta in faptul ca oligarhii rusi au acumulat proprietati in afara tarii si asta a dus la cresterea datoriei in Rusia. Multi dintre acestia sint acolitii lui Putin si impactul practicilor lor s-a simtit mai putin pina acum datorita preturilor mari ale patrolului.
Krugman spune ca reteta obisnuita in astfel de imprejurari este un program de reforme, initiat de Fondul Monetar International ceea ce este putin probabil in Rusia, unde regimul va incerca probabil sa restrictioneze scurgerea valutei peste granite. Paul Krugman sustine ca natura regimului Putin, corupt si netransparent a dus la aceasta situatie. Daca datoriile ar fi fost mai mici scaderea pretului petrolului nu s-ar fi simtit atit de puternic.