Nemţii, Soros şi presa din Polonia şi România

COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO)

Un scandal care merită toată atenția: guvernul de la Varşovia a criticat tăios, vineri, grupul media germano-elveţian Ringier Axel Springer, proprietar al mai multor publicaţii în Polonia, denunţând „ingerinţa“ germană în politica internă şi în independenţa companiilor de presă din această ţară.

Incidentul a pornit, după cum relatează Adevărul, de la o scrisoare internă a grupului Ringier Axel Springer, în care preşedintele companiei, Mark Dekan, comenta realegerea lui Donald Tusk în fruntea Consiliului European, şi sprijinul foarte important în Polonia faţă de apartenenţa ţării la Uniunea Europeană. „Victoria nu îi revine doar lui Tusk, ci tuturor acelora din rândul polonezilor care sunt mândri că fac parte din UE“, a afirma Mark Dekan în acel text, referindu-se la realegerea polonezului Donald Tusk pentru un nou mandat de doi ani şi jumătate, în pofida vetoului exprimat de guvernul din propria lui ţară. Reacţionând după publicarea acelui text, Ministerul Afacerilor Externe şi-a exprimat „îngrijorarea în urma scrisorii adresate de grupul germano-elveţian Ringier Axel Springer Media angajaţilor săi, care poate să constituie o ingerinţă în independenţa mass-mediei din Polonia“, potrivit unei declaraţii oficiale ce a fost publicată de agenţia de presă PAP. Beata Mazurek, purtătoarea de cuvânt a PiS, această situaţie „dovedeşte doar faptul că statul german încearcă să se amestece în afacerile interne ale Poloniei“.

Polonia nu se poate plînge că nu a fost ”avertizată”: dacă ar fi urmărit mai cu atenția evoluția presei din România ultimilor 15-16 ani, ar fi înțeles că una dintre strategiile germane de bază în materie de colonizare este preluarea din timp a unor hălci importante din presa autohtonă și ruperea dinților acesteia, astfel încît să scrie numai ce trebuie și cînd trebuie.

Așa cum am scris și în alte ocazii, dacă, după revoluție, SUA s-a preocupat de aducerea României în siajul ei în plan militar și politic, de colonizarea economică, dar și politică, la concurență cu americanii, s-a ocupat în principal spațiul germanic.
În prima parte a anilor 2000 a început preluarea masivă a presei de la noi de către companii din respectivul spațiu, Germania, Austria ori Elveția. Germanicii au intrat atunci masiv în acționariatele unor mari branduri cotidiane, precum Evenimentul Zilei, România liberă, Național, Pro Sport ori Libertatea (la care se adaugă nenumărate reviste glossy).
O preluare care s-a realizat cu scandaluri imense, cu acuzații dure, cu greve, proteste, procese în justiție șamd.
Fenomenul s-a suprapus aproape deplin cu începuturile administrației total obediente SUA și UE, adică Băsescu și PNL-PD, în perioada 2004-2005.

Culmea e că a existat o declarație ca cea de mai jos:
“Nu vrem să ne vindem copiii ca să intrăm în Europa, nu vrem să stăm în cabinetul lui Bush să ne anunțe candidatul la președinție, nici la ușa lui Putin ca să avem liniște și nici să vină baroana Emma Nicholson să ne rezolve cu problema adopțiilor. Trebuie să avem o guvernare demnă. Am ajuns țara lui Năstase, o colonie din punct de vedere politic. Nu vrem să fim o țară colonială. Am ajuns sub guvernarea Adrian Năstase să avem pînă și presa colonie a marilor trusturi internaționale. Dacă presa, ultima speranță a democrației, a început să fie controlată de trusturi din afara României, ca Ringier și WAZ, atunci toți sîntem în pericol”.

Autorul ei era nimeni altul decît Traian Băsescu, în campania electorală din 2004.

Un an îngrozitor de tumultuos pentru presă, mai ales cea scrisă.

E vorba, în primul rînd de războaiele purtate de Evenimentul Zilei și România Liberă cu patronatul străin. Concret, trustul german Grunner & Jahr, care preluase EVZ la finele anilor 90, l-a vîndut către Ringier, ziarul lui Nistorescu intrînd sub aceeași pălărie cu Pro Sport și Libertatea. Din acest moment s-a declanșat o bătălie surdă, Nistorescu nefiind agreat de noii patroni, dar avînd de partea sa foarte mulți ziariști ai cotidianului. S-a ajuns la situații de-a dreptul hilare, în care gazetele Ringier, Libertatea și Evenimentul Zilei au ieșit la atac deschis una împotriva celeilalte. După luni de zile de scandaluri și proteste, directorul Evenimentului a fost debarcat. La România Liberă, același scenariu: acționarii majoritari germani preconizau înlocuirea lui Petre Mihai Băcanu și relansarea ziarului, după o schimbare destul de semnificativă, motivînd că actuala formulă este neatractivă, iar tirajul în scădere vertiginoasă. Aici însă, bătălia a fost încă și mai aprigă decît la Evenimentul Zilei, ajungîndu-se la greve în lanțuri în fața sediului din Germania al patronatului și dezvăluiri în serie pe pagina întîi a cotidianului. Finalmente, ambele părți au făcut cîte un pas înapoi: Băcanu a demisionat, iar germanii de la WAZ au vîndut o parte dintre acțiuni afaceristului româno-german Dan Adamescu.

Un leit-motiv al acestor scandaluri l-a constituit acuzațiile angajaților la adresa patronatelor germano-elvețiene de imixtiune în politica redacțională.
Fie în favoarea regimului Năstase, fie în favoarea lui Băsescu & comp. S-a mers pînă la acuzația că patronul Michael Ringier ar fi fost ”împachetat” de regimul Năstase cu un un copil român adoptat pe șest și ilegal. Despre Bodo Hombach, fost politician și manager al trustului WAZ, se știa, de asemenea, că e un apropiat al premierului Năstase, care a trebuit să și dea explicații despre relația cu el și Ringier, într-un interviu luat de Marius Tucă:

”Ei sunt, repet, dintre cei mai mari din lume. Au politica lor. Au plătit bani pentru a cumpăra aceste ziare, şi pe Ringier l-am întâlnit… El a participat la mai multe reuniuni, retreat-uri am spus noi, atunci când au venit oameni din Europa să discutăm despre reformele economice din România. El este un om foarte cunoscut. La fel şi Bodo Hombach pe care l-am cunoscut pe vremea când conducea Pactul de Stabilitate în Europa. În mod evident nu este vorba de Bodo Hombach, este vorba de compania WAZ, el este unul dintre oamenii de acolo. Ei au politica lor editoarială, au gândurile lor(…) Cei care au avut acţiuni la România Liberă şi la Evenimentul Zilei au vândut pe multe milioane de dolari la tipi ăştia din străinătate și acum ei vor ca ei să nu se amestece în nici un fel în ziare. Sigur! Dar să îşi rezove singuri problemele astea. Să nu amestece Guvernul României în această poveste”.

De asemenea, audiat la comisia de Cultură a Senatului, directorul României libere, Petre Mihai Băcanu, declara că Klaus Overbeck, reprezentantul acţionarului majoritar al “României libere”, grupul Westdeutsche Allgemeine Zeitung (WAZ) a încercat să depărteze ziarul de zona politicului și să îl tabloidizeze.

Acuzația de tabloidizare s-a regăsit, în acea perioadă, din partea angajaților, atît în privința Evenimentului zilei, cît și a României libere, după modelul deja brevetat la Libertatea.

Dincolo de scandaluri, o privire retrospectivă relevă că experimentul germanic din presa autohtonă nu a dat rezultate prea fericite, cu excepția, poate, a tabloidului ”Libertatea”, devenit temporar unul de mare tiraj, dar și simbol al presei ieftine, preocupată de chiloții vedetelor.

Curios, nemții – maeștri ai presei, totuși – au părut preocupați nu atît de investiții, de dezvoltarea afacerilor media din România cît de transformarea unor ziare curajoase în gazete cuminți, în general conduse de figuri cvasi-anonime răsărite de te miri unde. Gazete unde dezvăluirile grele să apară cînd trebuie și cum trebuie.
E de la sine înțeles că efectul colateral obținut a fost prăbușirea lentă, dar sigură a tirajelor și a reputației acestora. După ce le-au îngropat, germanicii s-au retras, discret, din afacere, pasîndu-le unor patroni români la fel de ”interesați” de presă, precum George Păunescu ori Dan Adamescu.
Azi, experimentul germanic, România liberă, Evenimentul zilei, Libertatea, Pro Sport sau Național sunt umbrele celor de odinioară, iar mare parte dintre revistele grupurilor germano-elvețiene au sucombat pe rînd. Ziariștii de valoare au fost trași pe linie moartă în favoarea ”fătucilor”, cum le spune Ion Cristoiu, care-l întreabă pe Virgil Măgureanu cine este și pe Marian Munteanu dacă a fost în Piața Universității.

Misiune îndeplinită.

Toate cotidianele momentului, la un loc, nu însumează nici măcar tirajul unui singur ziar de succes de acum 15 ani. Presa s-a mutat aproape exclusiv pe net, unde serviciile secrete au o influență covîrșitoare. Cele mai multe ziare pe print au ajuns, pasate ca mingile de handbal, din mînă în mînă, în ograda unor patroni-acoperiți ai serviciilor, care se vede că le întrețin fără entuziasm, la ordin.

Odată colonizarea pusă pe picioare, nu a mai fost nevoie de controlul unei prese care, oricum, abia de mai există.

Dacă ar fi aruncat un ochi peste umăr, la pățaniile suratei România, probabil că Polonia nu s-ar mai fi mirat azi că germanii încearcă să le controleze presa pe care au achiziționat-o de-a lungul anilor.
Și s-ar fi baricadat mai bine contra fenomenului, mai ales că, de scurtă vreme, în presa poloneză (Gazeta Wyborcza) a început să-și vîre nasul și George Soros, ceea ce numai veste bună nu se cheamă că e.