Cunoscutul impresar şi fost om de operă Ioan Holender, director timp de 20 de ani al uneia dintre cele mai cunoscute Opere din lume, cea din Viena, a lansat un atac foarte puternic la adresa lui Beatrice Rancea şi a regizorului Andrei Şerban, scrie Ziarul de Iași.
Practic, Holender, într-un material publicat pe site-ul dcnews.ro, dă voce mai multor critici care au existat în trecut cu privire la activitatea celor doi, dar care au fost considerate invidii sau răutăţi neargumentate.
În materialul său, Ioan Holender acuză, atât voalat cât şi concret, că Beatrice Rancea „reciclează“la Opera din Bucureşti spectacolele de la Iaşi – invocând aici Lucia di Lammermoor, Văduva Veselă, chiar şi ideea Galei Naţionale a Operelor din România, care a fost recomandată de la primele ediţii ca fiind un eveniment „de marcă a Iaşului“.
Acesta spune despre Andrei Şerban că în ultimul deceniu nu a vrut nimeni să apeleze la serviciile sale în vreo operă, şi că spectacolele montate de către acesta se regăsesc „fantezii (…), năzbâtii aberante şi nemuzicale“.
„Neştiind altceva în afară de ceea ce a făcut la Iaşi, Beatrice Rancea l-a adus şi la Bucureşti pe Andrei Şerban, odată cu producţiile pe care acesta le prezentase deja acolo, după ce în trecutul îndepărtat le regizase şi în Occident, pentru a le pune acum în scenă – pentru a treia oară, pe malul Dâmboviţei. Dacă la Viena, deşi nu tocmai cu uşurinţă, fanteziile domnului Şerban de a întinde proza vorbită peste partea muzicală în «Văduva Veselă» au fost frânate, năzbâtiile sale aberante şi nemuzicale încercate întâi la Paris şi mai târziu în «Lucia» la Bucureşti nu au mai putut fi stăvilite, Andrei Şerban fiind considerat de doamna director o somitate occidentală în regia de operă, chiar dacă de mai bine de zece ani acesta nu a mai fost angajat nicăieri în lume“, scrie Ioan Holender în misiva sa.
O filieră italiană
Ioan Holender se lansează apoi într-o serie de acuzaţii şi mai grave, parţial confirmate şi de sursele „Ziarului de Iaşi“ din Opera Naţională Română din Iaşi, dar neputând fi suficient documentate pentru a fi publicate. Omul de operă a identificat o filieră prin care Beatrice Rancea aducea o serie de artişti plătiţi foarte bine, dar fără să aibă neapărat o valoare foarte mare recunoscută la nivel internaţional.
Holender scrie că Rancea ar fi în legătură cu o „modestă agenţie de impresariat“ care îi aparţine fiicei mezzosopranei Bruna Baglioni. Prin aceasta l-a adus în România pe Marcello Mottadelli, un dirijor italian numit de Holender „ilustru necunoscut“, remarcat în ţară prin faptul că în stagiunea de anul trecut a condus singura premieră de pe scena lirică din Craiova.
„Deşi în România activează dirijori de marcă, precum Cristian Mandea, Christian Badea, Gabriel Bebeşelea, Tiberiu Soare şi Vlad Conta – solicitaţi şi peste hotare, fonetica răsunătoare a numelui italianului a fost suficientă doamnei director pentru a-i oferi acestuia poziţia de consilier muzical, ceea ce a avut ca urmare invitarea soliştilor oaspeţi din Italia, ba chiar şi a unui regizor, cu toţii aduşi prin agenţia lui Mottadelli“, acuză Ioan Holender.
Mai mult, acesta afirmă că Rancea ar fi adus-o chiar pe mezzosoprana Bruna Baglioni să ţină un „curs de măiestrie artistică“.
„Iar cum fostele noastre adevărate vedete – de la Maria Slătinaru la Ileana Cotrubaş şi de la Leontina Văduva până la Angela Gheorghiu, nu interesează nicicum, mămica agentei – madama Bruna, a fost invitată, desigur plătită bine, să ţină un curs, că doar Opera Naţională din Bucureşti are bani mai mult ca niciodată, iar doamna Rancea este specialistă într-ale cheltuirii, având în vedere că a învăţat acest lucru încă de la Iaşi“, mai scris Holender.
El avansează şi o serie de cifre. Opera din Bucureşti l-ar fi plătit pe tenorul Roberto Alagna 80.000 de euro pentru a „cânta două arii“, în condiţiile în care, precizează fostul director al Operei din Viena, la Staatsoper Wien onorariul maxim este de 12.400 de euro, iar la Scala, unde Roberto Alagna „nici nu mai este angajat după eşecul din Aida“, se plătesc cu maximum 15.000 de euro artiştii.
„Şi ca să nu se spună că fostul coreograf Kobborg a fost alungat pentru că nu vorbea româneşte, a fost angajat un italian pe nume Zanella, care acum zece ani fusese coregraful meu la Staatsoper şi care în ultimii zece ani ai mandatului meu a şi fost schimbat. Iată cum cei trei muşchetari: Mottadelli, Zanella şi Şerban, sub egida binevoitoarei doamne director interimar Beatrice Rancea, conduc destinele fostei prestigioase instituţii ale primei scene lirice ale unei ţări în care cam toate s-au pierdut şi căreia, cumva, doar cultura în mai rămăsese“, conchide Ioan Holender.
„O mârşăvie ruşinoasă“
În cursul zilei de ieri, Andrei Şerban i-a răspuns printr-o scrisoare deschisă lui Ioan Holender, prezentând o serie de citate din care rezultă că, în momentul în care Universitatea de Arte din Iaşi i-a oferit lui Şerban titlul de Doctor Honoris Causa, Ioan Holender ar fi spus că îi datorează o parte a carierei regizorului.
„Eu datorez prelungirea contractului meu la Viena lui Şerban şi succesului imens cu «Povestirile lui Hoffman!» Ce lucruri frumoase am făcut împreună la Operă şi, iată, acum îmi pare rău că, după patru premiere de succes, nu am realizat-o şi a cincea!“, ar fi spus Holender, după cum scrie Andrei Şerban.
Acesta din urmă acuză că spusele lui Holender ar fi o „mârşăvie ruşinoasă“, o răzbunare şi un atac sub centură.
„Nici măcar nu aţi văzut Lucia, nici noua Văduvă, ambele extraordinar de bine primite de public, ca să vă faceţi o părere! Aruncaţi deci cu venin contra mea şi a lui Beatrice Rancea urmând opiniile cui? Ale celor câţiva plătiţi ca să strige «buu»? Nu e cazul să mă justific, pentru că marea majoritate a spectatorilor, care ştiu ce au văzut, auzit şi simţit, nu ce se scrie de către denigratori, au ovaţionat cu pasiune. Veninul servit de un timişorean (şi încă din piaţa Lahovary) pe care îl credeam că are onoare, recunosc, m-a întristat şi chiar îndurerat“, a scris Andrei Şerban.
