Sidonia Bogdan, jurnalist la Romania Libera, a scris pe facebook ca tatal actualului ministru al Justitiei, Raluca Pruna, ar fi fost unul din diplomatii de dinainte de 1989 apropiat de serviciile de informatii.
Tatal Ralucai Pruna a fost demascat ca ofiter de Securitate de fostul diplomat Mircea Raceanu.
Prună este un ministru apropiat de servicii, este cât se poate de evident, după anunțul recent referitor la faptul ca SRI devine organ de urmărire penală. Prună nu i-a cerut demisia lui Licu, care are un plagiat în ograda ANI și conduce relaxat interimatul la parchetul general și nici nu s-a distanțat niciodată de școala doctorală a SRI. De altfel, ca o simplă observație, sursele mele îmi spun că tatăl său, Vasile Prună, a fost diplomat MAE, înainte de 1989, în zona Orientului Mijlociu, a scris Bogdan.
Vasile Pruna apare pe celebra lista de securisti din MAE a lui Mircea Raceanu, un fost diplomat roman condamnat la moarte de Nicolae Ceausescu pentru spionaj in favoarea americanilor in 1987.
Aceasta lista a aparut in cartea lui Mircea Raceanu, „Infern ‘89” (Editura Silex, 2000).
FRAGMENT DIN CARTEA LUI MIRCEA RACEANU, UNDE APARE TATAL ACTUALULUI MINISTRU AL JUSTITIEI, DESCRIIND INTEROGATORIUL DE LA SECURITATE:
„…lt.-col. Emil Radulescu a avut o scurta convorbire cu anchetatorul Cotoman, dupa care a revenit langa mine. De aceasta data, a scos nu din servieta cu care venise, ci din buzunarul hainei un plic care, de asemenea, continea o serie de fotografii (…) de format mic, 4/6 centimetri, de tipul celor folosite pentru pasaport. Inainte de a le arata, el mi-a atras atentia sa indic numai acele persoane pe care le stiu ca sunt ofiteri de Securitate.
Mi-a aratat aproximativ 35-40 de fotografii, toate apartinand lucratorilor din Ministerul Afacerilor Externe. Ii cunosteam pe absolut toti. Cu multi dintre ei lucrasem ani de zile si stiam ca erau ofiteri de Securitate, pe altii ii banuiam (…): Vasile Pruna, Gheorghe Duta, Ion Dobreci, Vasile Croicu, Ioan Donca, Tudor Valeriu, Teodor Melescanu… (…) Doua aspecte mi-au retinut in mod deosebit atentia: primul a constat in faptul ca plicul nu continea si fotografiile unor lucratori din minister de care eram sigur ca nu erau ofiteri de Securitate, ca de exmplu Ion Besteliu sau Boris Ranghet.
Al doilea aspect a fost modul in care a procedat lt.-col. Radulescu dupa ce mi le-a aratat. De data aceasta, el nu a mai luat nicio notita si nici nu a consemnat, prin declaratie semnata de mine, faptul ca mi le-a prezentat. Mai mult, dupa ce a bagat micile fotografii in plic mi-a spus pe un ton sec si amenintator: „Uita de ele”!” Atentionarea lt.-col. Radulescu mi-a intarit definitiv convingerea ca toti cei ale caror fotografii se gaseau in plic – inclusiv cei pe care pana atunci nu i-am banuit – erau cadre sau colaboratori activi ai Securitatii” (pp. 108-109).