Odată ajunse în zonele controlate de organizaţia stat islamic, respectivele femei – circa 200 de franţuzoaice – nu pun mâna pe arme ca să plece pe front. In concepţia mişcării jihadiste, lupta pe teren e rezervată bărbaţilor. Respectivele femei sunt deci acolo « doar » pe post de neveste de combatanţi şi mai ales pe post de mame gata să « fabrice » viitoarea generaţie de luptători. Cu alte cuvinte, majoritatea femeilor sunt acolo ca să procreeze şi de cele mai multe ori fără ocupaţie chiar dacă unele dintre cele cu diplome superioare sunt angajate în administraţie sau la propagandă. In fine, alte femei sunt înrolate în brigăzile feminine ale poliţiei islamice care sunt însărcinate să aplice legea coranică.
Iniţal, aceste brigăzi, create acum doi ani de Daech în parte din foste prostituate siriene, erau trimise să controleze identitatea femeilor ascunse sub burqa – vălul islamic integral. Reamintim că pe vremea aceea avuseseră loc o serie de atentate comise de opozanţii organizaţiei stat islamic ascunşi tocmai sub aceste văluri opace. Radioul France Inter a difuzat un interviu cu o opozantă siriană care a Franţa. Ea povesteşte brutalitatea cu care puteau interveni uneori aceste brigăzi feminine. Alteori, femeile-poliţiste dădeau amenzi complet disproporţionate cu gravitatea faptelor incriminate, lucru care evident alimenta vistieria islamiştilor. « Amenzile sunt date pe divesre motive : că femeia nu poartă mănuşi, că are ojă pe unghi, că nu are pantofi destul e groşi sau destul de negri. Se dau amenzi şi femeilor considerate prea frumoase, cu ochi prea frumoşi, pe motiv că sunt provocatori sau seducători » mai spune refugiata siriană.
O particularitate a celor venite din afara Siriei şi Irakului este că ar fi femei foarte arogante, violente – nu ezită să se foloseassă de bici – şi « dictatoriale » spun alţi martori interogaţi de colegii noştri de la France Inter. Femei ce sunt evident temute dar şi detestate de populaţiile locale.
Majoritatea femeilor care pleacă în Irak şi Siria nu se mai întorc. Una dintre ele a reuşit totuşi să revină în Franţa şi tot la microfonul confraţilor noştri s-a destănuit după ce a scris o carte pe care am putea-o traduce « In bezna lui Daech ». Ea povesteşte în particular ce se întâmplă în celebrele « maqqars », casele în care sunt « parcate » jihadistele care debarcă acolo. « E vorba de un soi de creşă, de grădinţă pentru femei unde acestea stau închise sub supravegherea unor matroane. Eventualii copii ai acestor femei stau şi ei închişi acolo. Intr-una din săli există un televizor pe care sunt difuzate non-stop filme video cu violenţele comise de jihadişti : decapitări, tăieri de beregate – totul este vizibil şi arătat copiilor care se uită şi râd. Unii nu au decât 2-3 ani, alţii sunt ceva mai mari dar toţi par a fi obişnuiţi cu aceste violenţe » mai spune franţuzoaica revenită în ţară după un sejur în rândul organizaţiei stat islamic.
