Deutsche Welle: Guvernare liberal-prezidențială

Prima întâlnire pe care a programat-o prim-ministrul desemnat, Dacian Cioloș, a fost cu Partidul Național Liberal. Este un indiciu că PSD a pierdut, de fapt, puterea și că noul guvern va căuta susținere mai ales într-o majoritate adunată în jurul liberalilor. Generalul Gabriel Oprea a făcut o declarație solemnă de susținere a proiectului prezidențial, ceea ce ne permite să spunem că asistăm acum la acea basculare a puterii pe care o revendicau unii dintre militanții PNL încă a doua zi după victoria în alegeri a lui Klaus Iohannis.

E adevărat totuși că PSD ar putea participa oarecum la viitoarea putere, dar cu condiția de a se plia pe un program străin în esență de propriile interese. Dacă prim-ministrul desemnat va reuși să creeze o majoritate, fie și la limită, fără PSD, susținerea social-democraților va fi decorativă.

Liviu Dragnea a spus după desemnarea lui Dacian Cioloș că, din acel moment, ”toate partidele se află în opoziție”, dar este doar o formă de consolare adresată propriilor militanți. În fapt, e greu acum pentru Liviu Dragnea să admită că, la prima sa mare înfruntare politică, a pierdut lupta fără nicio rezistență. Așadar va mai trece ceva timp până când social-democrații vor asimila noua situație în care se găsesc. Instinctul le spune însă de pe acum că Dacian Cioloș nu le este partener politic, dar ezită să denunțe ei primii unanimitatea creată în jurul deciziei prezidențiale.

Liberalii, în schimb, au asumat cu hotărâre proiectul Cioloș ca și cum ar fi fost propria idee, sugerând de pe acum că se identifică cu acest guvern. E interesant că liderii PNL au susținut că ar fi necesar ca nu doar cabinetul propriu-zis, ci și întreaga administrație să fie depolitizată, încercând astfel să preia inițiativa și să transforme postura de independent a premierului desemnat într-un veritabil proiect politic. Paradoxal, Dacian Cioloș ar deveni astfel un premier get-beget liberal, de vreme ce a fi fără carnet de partid este o reformă liberală.

Riscul ar fi însă ca depolitizarea să nu fie decât o depesedizare, care nu va face decât sa rostogolească resentimentul către viitoarele cicluri electorale. Declarația Alinei Gorghiu a fost, de altfel, ambiguă. Ea a avertizat că un guvern de tehnocrați nu va putea lucra cu o administrație populată de militanți și clienți ai PSD, sugerând totodată că unii vor fi înlocuiți cu alții, la fel de politici. Ultima mare decepție a fost provocată de guvernul Boc, care promițând depolitizarea, a repolitizat și mai abitir cu semn contrar. Fostul deputat de Ploiești Sever Voinescu avusese atunci o intervenție excepțională, din păcate ignorată, îndemnându-și comilitonii să renunțe la propriile ambiții și să încerce să spargă cercul vicios prin sacrificii personale. Dacă liberalii cer de fapt premierului dreptul de a popula administrația cu proprii militanți, atunci povestea se va repeta și reformele sperate de societate vor fi din nou compromise.

Totul pare destul de limpede în acest moment cu excepția reacției PSD. Va căuta să se agațe de această guvernare într-o formulă de aparentă uniune națională? Va oferi susținere ”condiționată”, simulând cooperarea de dragul circumstanțelor? Sau se va retrage hotărât în opoziție?

În orice caz, PNL ”l-a preluat” deja pe Dacian Cioloș și se pare că vom asista, în esență, la o guvernare liberal-prezidențială. Cu siguranță că există și riscuri în această asumare, căci un eventual eșec se va răsfrânge asupra liberalilor la viitoarele alegeri. Dar cine nu riscă nu câștigă.