Ziarul britanic The Guardian a reușit să pătrundă în această țară extrem de izolată și a descoperit o realitate cu totul surprinzătoare: se pare că și în ultima țară stalinistă a lumii se naște un fel de capitalism. Pare a fi modelul chinezesc, dar nu e tocmai așa, transmite Radio France Internationale.
”Kim Jong–un, al treilea lider al Coreei de Nord pe linie ereditară, are cu adevărat o presă proastă. E văzut drept un tânăr capricios și supraponderal, gata să-și execute generalii și să amenințe lumea cu război; conduce o țară sărăcită dar dotată cu arme nucleare.
E ceva adevăr în aceste descrieri dare ele nu reprezintă întreaga poveste. Poate că el are pasiunea execuțiilor dar este primul din dinastie care implementează reforme orientate spre piață. Experții sunt de accord că țara nu s-a refăcut încă după foametea de la finele anilor 90 dar înregistrează o creștere economică semnificativă. Pesimiștii vorbesc despre 1,5%, optimiștii crd că e aproape de 4%.
Iar această creștere se datorează dezvoltării unei economii private. În timp ce, pe hârtie, activitățile antreprenoriale private rămân ilegale, legea este rareori pusă în aplicare, dacă este vreodată. Ca rezultat, unii nord-coreeni – cu spirit antreprenorial, bine conectați și norocoși – au recreat economia de piață de la zero. În prezent, există mine private, companii de camioane și rafinării de petrol private în Coreea de Nord.
Teoretic, patronul înregistrează întreprindereaa ca fiind proprietatea statului, dar e o ficțiune pe care nimeni nu o crede. Se estimează că între 30 și 50% din PIB –ul Coreei de Nord este produs de sistemul privat.
Prezența noilor îmbogățiți ( multe sunt femei) se face simțită mai mult în Phenian și în alte mari orașe. Mai ales în restaurantele de lux, situate la ultimele etaje ale clădirilor ce domină orașele. Chiar dacă o masă costă între 15 și 25 de dolari, echivalentul venitului mediu al unei familii medii pe timp de o săptămână sau două, aceste localuri sunt mereu pline.
Dar și proprietățile ajung la cer. Un apartament bun în Phenian costă circa 100.000 de dolari și cele mai bune merg spre 200.000. Tehnic vorbind, locuințele nu pot fi deținute în proprietate, așa că oamenii cumpără doar dreptul de rezidență. Dar puțin văd asta drept altceva decât o ficțiune.Există și un alt efect: în timp ce bogații cumpără case și mașini europene, tot mai mulți coreeni de rând își pot permite carne în weekend și orez pur în fiecare zi”.
Coreea de Nord pare să o apuce, pe tăcute, pe calea chinezească, dar Te Guardian vede o deosebire fundamentală: ”În China, schimbările în plan economic au fost însoțite de o relaxare politică. În Coreea de Nord este altfel. Reformele economice ale lui Kim nu aduc mai multe libertăți personale. Mai mult, tânărul lider este chiar mai represiv decât tatăl său”.
