După ce șeful Institutului Elie Wiesel, Alexandru Florian, a anunțat primele persoane vizate de așa zisa lege antilegionari, Mircea Vulcănescu și Nichifor Crainic, dar si Petre Tutea și Ion Gavrilă Ogoranu, a apărut prima victimă concretă. Este vorba de Ion SOREANU-ŞIUGARIU, poet, care a murit pentru eliberarea Cehoslovaciei decorat cu Ordinul „Coroana României cu Spade, în gradul de Cavaler”, şi cu „Panglică de Virtutea Militară”, adică un erou asumat de Armata României și azi. Anterior, Ion SOREANU-ŞIUGARIU a participat la eliberarea Ungariei de trupele hitleriste.
Ion SOREANU-ŞIUGARIU a murit pe front, la numai 31 de ani, în ziua de 1 februarie 1945, pe podul de pe rîul Hron de la intrarea în localitatea Brezno, Slovacia.
Cotidianul.ro a publicat corespondența dintre Primăria din Brezno (Slovacia) și Ambasada României din Bratislava.
Pe 28 august, Primăria din Brezno (Slovacia) intenţiona, cu ocazia Zilei insurecţiei slovace, să dea numele podului „Ion Şiugariu”, întrucît acolo şi-a pierdut viaţa poetul-erou, iar pe o clădire aflată în imediata vecinătate să fie pusă o placă comemorativă. Primăria din Brezno se arată onorată să comemoreze sacrificiul eroului român Ion Şiugariu pentru eliberarea Slovaciei de sub jugul fascist, scrie cotidianul.ro.
Numai că surpriză: Ambasada României se opune pretinzând că poetul erou ar fi fost legionar.
Autorităţile slovace revin cu un alt e-mail către Ambasada Română, în care-şi arată surprinderea faţă de informaţiile trimise şi întreabă dacă motivele invocate fac inadmisibilă intenţia lor de a da numele podului după numele eroului
Răspunsul din partea Ambasadei este năucitor: căutaţi alt soldat mort acolo şi daţi podului numele acestuia!
Unul din membrii grupului de voluntari care pregătea omagierea eroului român în 28 august a reacționat public. Poliţistul Ľuboš NEPŠINSKÝ a spus că va cinsti totdeauna memoria lui Ion Şiugariu, căci „el a luptat şi a murit pentru libertatea noastră. Acest adevăr nu-l va schimba nimeni. Nu ne-a putut da mai mult decît ne-a dat”, sperînd că „numele lui va fi curăţat” de acuzaţiile aduse.
Ion Şiugariu nu a fost condamnat pentru legionarism, iar in privinta sa singura posibila legatura cu Miscarea Legionara il poate reprezenta un articol scris în 1940 intitulat „Destin catedralic” în care afirma:
Mişcarea legionară n’a fost niciodată o mişcare politică oarecare, ci ea a pornit dintr’o teribilă ardere interioară, dintr’o nepotolită sete de istorie, de împlinire, de justificare în veacuri şi de aceea ea a trebuit să accepte si să propovăduiasca jertfa ca o primă si admirabilă necesitate. De aceea, ea n’a precupetit nimic, a îndurat totul cu bucurie, a suferit răstignirea fără şovăire, ştiind cu sigurantă că după trei zile va veni învierea… Noua Românie, puternică şi legionară, se înaltă sub ochii noştri. Am acceptat şi am indurat jertfa; opera trebue să fie cu atât mai măreată, mai nemuritoare. Este ceea ce se face, ceeace a început să se facă de câteva luni încoace. Când mânâstirea va fi gata, destinul catedralic al acestei generatii va fi împlinit şi atunci poate, ne vom putea face si noi aripi de şindrilă pentra a intra în moarte
