Unde poți admira cărți de acum 5 secole

Manuscrise realizate cu o migală greu de imaginat astăzi, cărți tipărite în urmă cu cinci secole și volume care au circulat prin mai multe provincii istorice românești se află în colecțiile Complexului Național Muzeal ‘Curtea Domnească’ din Târgoviște.

Unele sunt adevărate rarități, iar păstrarea lor presupune ani de muncă specializată, intervenții minuțioase de restaurare și condiții stricte de conservare.

Cărți rare și povești ascunse în paginile lor fac parte din patrimoniul de carte veche de la Târgoviște. Sunt volume care spun povestea evoluției limbii române, a tiparului și a circulației culturale dintre Țara Românească, Moldova și Transilvania, transmite Agerpresț.

La Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni, din cadrul Complexului Muzeal ‘Curtea Domnească’ Târgoviște, muzeografa Irina Cîrstina prezină importanța colecției de cărți rare aflată aici.

‘Nu suntem într-un loc care e întâmplător. Dacă ne gândim la Târgoviște, ne gândim la primele tipărituri, ne gândim la Macarie, ne ducem la 1500, ne gândim la Coresi, centrele tipografice de la Mitropolie și Mănăstirea Dealu’, a declarat muzeografa din cadrul Complexului Muzeal ‘Curtea Domnească’ Târgoviște, Irina Cîrstina, pentru AGERPRES.

În colecțiile muzeului se regăsesc volume care ilustrează această evoluție, de la manuscrise din prima jumătate a secolului al XVI-lea până la tipărituri realizate în vremea domnitorilor români.

‘Aceste volume poate nu sunt atât de spectaculoase vizual pentru un privitor care nu e atât de interesat de carte, mai ales de o carte veche într-o limbă pe care cu greu o înțelege. Volumele acestea nu sunt scrise în limba română cu alfabetul latin, sunt scrise în limba română cu alfabetul chirilic și, cumva, îți trebuie o anumită pricepere să le tălmăcești, să le înțelegi. Dar o dată ce reușești să înveți alfabetul, îți dai seama ce curat se scria în limba română la 1640, 1700, în vremea lui Brâncoveanu’, precizează muzeografa Irina Cîrstina.

Cea mai veche piesă din colecția de carte veche a muzeului este un manuscris datat între anii 1500 și 1550. Realizat de o mână extrem de pricepută, acesta impresionează prin caligrafie, majusculele colorate în roșu și chenarele cu motive florale și geometrice. Paginile sunt ordonate cu o precizie remarcabilă, iar execuția demonstrează măiestria celor care realizau astfel de lucrări într-o perioadă în care hârtia și materialele necesare erau greu de procurat.

‘Pare o muncă incredibilă. Cum se putea face asta la 1500 când vremurile nu erau dintre cele mai prielnice?!’, spune Irina Cîrstina.

O altă etapă importantă este reprezentată de perioada domniei lui Matei Basarab, când tiparul de la Târgoviște a cunoscut o dezvoltare semnificativă.

‘Din vremea lui Matei Basarab avem ‘Îndreptarea legii’. Este un fel de cod de legi și religioase, dar și laice. Ce se întâmpla cu cei care făceau bani falși? Li se tăia mâna. Ce se întâmpla cu cei care furau? Deci, era un cod de legi, ‘Îndreptarea legii’, din vremea lui Matei Basarab. ‘Evanghelia învățătoare’, cea tipărită la Mănăstirea Dealu, la 1644, o avem și noi. Mergem mai departe, la Constantin Brâncoveanu, și din epoca lui, cu ajutorul lui Antim Ivireanul, Brâncoveanu tipărește mai multe volume. Mai avem un volum publicat pe două coloane, fiecare pagină, în română și în greacă și este Evanghelia greco-română, de la 1693. Câtă pricepere, pentru că atunci cărțile se tipăreau filă cu filă. Cumva, literele erau așezate și tipărirea nu era un proces tehnologizat, cum ne închipuim acum că se tipărește și se scot sute și mii de exemplare. Se tipărea exemplar cu exemplar’, explică Irina Cîrstina.

Un alt reper este ‘Biblia de la București’ din 1688, cunoscută și ca Biblia lui Șerban Cantacuzino, un exemplar fiind păstrat și expus la Muzeul Tradițiilor Militare Dâmbovițene – Școala de Cavalerie, în secțiunea dedicată lui Constantin Brâncoveanu.


Biblia de la Bucureşti, 1688


‘Traducerea Bibliei în limba română a presupus aproximativ zece ani de muncă din partea celor mai învățați oameni ai vremii, în așa fel încât toată lumea să înțeleagă Biblia în limba română. Cine ar mai face acum această muncă?! E adevărat că aceste exemplare acum sunt rare și sunt neprețuite și dacă ar fi să le punem o valoare, pentru că vizitatorii ne întrebă des: ‘dar cât costă acest obiect?’, ar fi de ordinul zecilor de mii de euro, de ordinul sutelor de mii de euro, cam asta înseamnă un singur exemplar’, spune Irina Cîrstina.

Biblia de la Bucureşti, 1688



Colecția complexului muzeal din Târgoviște include și ‘Cazania lui Varlaam’, tipărită la Iași în 1643, un volum masiv, cu sute de file, aflat la Muzeului Tiparului și al Cărții Vechi Românești.

Cazania lui Varlaam, Iaşi, 1643


‘Îl găsim și pe Cantemir. Cantemir a scris în limba latină Istoria Imperiului Otoman. Și la Târgoviște există un exemplar, nu din vremea lui Cantemir, puțin mai târziu la Hamburg au tipărit această carte la 1745 și noi avem cu toate miniaturile sultanilor într-o stare absolut impecabilă, pare miraculos că această carte nu a avut nevoie de restaurare și noi avem un exemplar în Muzeul Tiparului. Apoi sunt ferecături de carte, pentru că, așa cum spuneam, cărțile sunt valoroase prin conținutul lor, sunt valoroase ca obiect și atunci când erau dăruite de domnitori, de exemplu de Matei Basarab și de doamna Elina, ele erau îmbrăcate ca un fel de supracopertă din argint cu pietre prețioase și, o dată în plus, le dădeau și mai mare valoare. Dar le și ajutau să se păstreze în caz de incendii, la năvăliri, dezastre naturale care ar fi degradat iremediabil aceste volume. Este o poveste frumoasă la Muzeul Tiparului și ea este utilă nu doar copiilor, oricărui adult să vadă de la pergament, la hârtia manuală, la hârtia tipografică, la filigran, ce înseamnă totuși arta aceasta a scrisului’, spune Irina Cîrstina.

Dimitrie Cantemir – Istoria Imperiului Otoman, Hamburg, 1745


Cartea veche nu impresionează doar prin vechime, ci și prin raritate. Unul dintre manuscrisele din colecția târgovișteană ar putea avea doar 10-20 de exemplare similare în România, estimează Irina Cîrstina. Volume de acest tip se regăsesc în colecții precum cele ale Bibliotecii Sfântului Sinod, Muzeului Național de Istorie a României sau Bibliotecii Academiei.

Unele cărți păstrează și urmele celor care le-au citit sau le-au avut în proprietate. Însemnările de pe file consemnează uneori evenimente precum cutremure, epidemii sau schimbări politice, transformând volumele în documente directe despre viața oamenilor de acum câteva sute de ani.

‘Cartea aceea e un martor de acum 300 de ani’, spune muzeografa, explicând că aceste însemnări oferă informații care nu se regăsesc întotdeauna în documentele oficiale.

***

Dincolo de valoarea exponatelor, păstrarea lor presupune o activitate de restaurare complexă, care poate dura foarte mult. Un volum de aproximativ 200 de pagini poate necesita un an întreg de intervenții, întrucât fiecare filă trebuie curățată, decontaminată și reparată, iar coperta și legătura cărții trebuie, la rândul lor, consolidate. Restaurarea nu înseamnă o simplă curățare, ci îndepărtarea depunerilor acumulate în timp, a contaminanților și a urmelor lăsate de manipularea repetată. Intervențiile asupra structurii cărții urmăresc să împiedice desprinderea filelor și pierderea integrității volumului.


Tetraevanghelul, sec XVI


Un exemplu este Tetraevangheliarul de secol XVI din colecția muzeului, restaurat de Tatiana Bălășescu, specialist care a lucrat timp îndelungat la recuperarea unor volume vechi. Intervențiile asupra filelor sunt atât de bine realizate încât, în unele cazuri, diferențele dintre hârtia originală și zonele restaurate este foarte mică. Odată restaurate, cărțile sunt păstrate în hârtie specială de filtru și în cutii individuale, pentru a fi protejate de factorii care le-ar putea accelera degradarea.

Tetraevanghelul, sec XVI


‘Regula de aur este să le conservăm’, a explicat Irina Cîrstina, arătând că tocmai fragilitatea hârtiei impune limitarea perioadelor în care originalele sunt expuse publicului.

Tetraevanghel slavon, manuscris, sec XVI


Ea atrage atenția și asupra efortului celor care realizau cărțile în urmă cu sute de ani. Hârtia nu era disponibilă în cantități mari, iar o greșeală de scriere putea însemna pierderea unei file. În cazul hârtiei manuale, aceasta era obținută din resturi textile transformate într-o pastă, care era apoi uscată. Ulterior, au fost utilizate și tipuri de hârtie cu filigran, importate inclusiv din Franța.


Tetraevanghel slavon, manuscris, sec XVI


Tipărirea era, de asemenea, un proces dificil. Volumele se realizau filă cu filă, literele fiind așezate manual, iar obținerea unui exemplar presupunea timp, pricepere și cheltuieli importante din partea celor care finanțau tipografiile.

Tetraevanghel slavon, manuscris, sec XVI


Pentru public, vizitarea Muzeului Tiparului din Târgoviște oferă ocazia de a descoperi nu doar cărți vechi, ci și etapele prin care s-a dezvoltat arta scrisului și a tipăririi, de la pergament și hârtie manuală până la hârtia tipografică și filigran.


Noul Testament de la Bălgrad, Alba Iulia, 1648


‘Valoarea lor nu este valoarea banilor. Valoarea lor este aceea pe care o dăm trecutului propriu’, a mai spus Irina Cîrstina, considerând că aceste volume trebuie privite ca mărturii ale istoriei și ale identității culturale.

***

O selecție de carte veche din colecția Complexului Muzeal ‘Curtea Domnească’ Târgoviște a fost prezentată, în perioada septembrie-noiembrie, în expoziția ‘Scriptorium – Tezaur de carte veche’, organizată la Palatul Braunstein din Iași. Muzeografa Irina Cîrstina spune că volumele au fost selectate nu doar pentru valoarea lor ca obiecte istorice, ci și pentru mesajul pe care îl transmit despre identitatea românească.

‘Sunt cărți care vorbesc despre noi, românii. Dacă ne aplecăm asupra acestor cărți, descoperim limba română în secolul al XVII-lea, tipărită cu mare cheltuială, prin grija unor domni ca Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu, Vasile Lupu. O limbă foarte curată, o limbă română care stă la baza limbii române moderne’, afirmă Irina Cîrstina.

Potrivit acesteia, faptul că o carte tipărită la Iași putea ajunge la Târgoviște sau în Transilvania și era înțeleasă de cititori demonstrează existența unor legături lingvistice și culturale puternice între românii din provinciile istorice, cu mult înaintea Unirii.

‘Chiar dacă aceste cărți nu militau pentru asta, de fapt, ele asta făceau’, a mai subliniat muzeografa.

Prin manuscrisele, tipăriturile și volumele restaurate păstrate în colecțiile sale, Complexul muzeal ”Curtea Domnească” din municipiul Târgoviște conservă o parte importantă din istoria cărții românești și din efortul generațiilor care au contribuit la transmiterea limbii și culturii peste timp. 

Hot this week

Topics

Mai mult

    Ministrul German al Apărării: Trebuie să mergem la Moscova să vorbim cu Putin

    Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a declarat că...

    Mai multe piețe de Crăciun din Germania s-au anulat din lipsă de bani și gărgărițe

    Mai multe piețe tradiționale de Crăciun din Germania au...

    Musk și Trump au început un nou scandal

    În urma comentariilor miliardarului Elon Musk despre MAGA („Make...

    Merz: Nu voi permite marilor puteri să împartă Europa ca la Ialta

    Cancelarul german Friedrich Merz a declarat astăzi, la conferința...

    Putin susține că Rusia e lider in inteligența artificială

    Rusia are avantaje globale în domeniul dezvoltării inteligenței artificiale...

    Trump îi critică pe europeni pentru sprijinul financiar și militar acordat Ucrainei

    Președintele american Donald Trump a criticat joi cheltuielile aliaților...

    Trump supărat că Zelenski a atacat podul Crimeea

    Președintele SUA, Donald Trump, a declarat că înțelege reacția...

    Articole relationate

    Categorii populare