La 18 septembrie, în Ucraina, în regiunea Ivano-Frankivsk, s-a desfășurat primul summit al „Inițiativei Carpatice”. Au venit lideri sau înalți oficiali din aproape toate statele pe teritoriul cărora se află Carpații – Polonia, Slovacia, România, Serbia, Cehia și Austria. Este suficient să privim harta pentru a înțelege că din acest tablou lipsește Ungaria. Din partea acesteia, în regiunea Precarpatică s-a deplasat… adjunctul ambasadorului la Kiev.Problema nu este doar faptul că premierul ungar Péter Magyar a ignorat evenimentul, în pofida invitațiilor repetate adresate de Kiev. Și nici doar faptul că Budapesta nu a trimis, în esență, niciun oficial de rang înalt. Impresionează mai ales modul în care autoritățile ungare au interacționat cu Kievul în timpul pregătirilor pentru această vizită, scrie Zorile Bucovinei.
Situația este complicată și de palma diplomatică primită de Kiev din partea Budapestei săptămâna trecută. Oficialii ucraineni preferă să nu vorbească public despre această poveste, deși ea este cunoscută în întreaga Rada Supremă.
Toate aceste evenimente constituie o reflectare tristă a noii politici a Ungariei față de Ucraina.
În centrul acesteia se află disprețul demonstrativ față de Ucraina.
Iar principalul instrument al acestei politici rămâne criza artificială din relațiile bilaterale, creată în perioada lui Viktor Orbán, pe care guvernul lui Magyar, în pofida declarațiilor sale publice, o consolidează tot mai mult.
Cu două săptămâni în urmă, experții, politicienii și diplomații care se ocupă de relațiile ucraineano-ungare aveau un motiv serios de optimism. Rada Supremă a făcut un pas important în întâmpinarea Ungariei.
Ucraina a devenit primul stat din lume care, la nivel național, a recunoscut și condamnat represiunile sistematice împotriva maghiarilor din perioada sovietică. Această crimă sovietică, cunoscută în Ungaria sub denumirea de „muncă mică” („malenki robot”), a fost comisă după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Sute de mii de maghiari, majoritatea civili, au fost deportați în Uniunea Sovietică. Zeci de mii dintre ei nu s-au mai întors acasă și au murit în lagăre, pe drum și în alte împrejurări.
Această crimă a fost mult timp un subiect interzis atât în Ungaria, cât și în Uniunea Sovietică – inclusiv în Ucraina. Dar întrucât în urma acelor acțiuni au avut de suferit și locuitorii Transcarpatiei, nu doar etnicii maghiari, condamnarea acelor represiuni sovietice a fost un act firesc pentru parlamentul ucrainean.
Totuși, pentru Kiev, decizia privind „malenki robot” a avut și o semnificație politică. În parlament exista speranța că aceasta va contribui la dezghețarea relațiilor cu vecinii.
Momentul adoptării rezoluției nu a fost întâmplător: după cum relata „Evropeiska Pravda”, președintele Radei Supreme, Ruslan Stefanciuk, urma să efectueze atunci o vizită la Budapesta. Iar crearea unui asemenea atu înaintea unei întâlniri internaționale este, de regulă, o garanție a succesului acesteia.
Dar nu și în relația cu Ungaria. S-a întâmplat ceva greu de imaginat chiar și în cele mai pesimiste scenarii.
Președinta parlamentului ungar, Ágnes Fürschtöffer, a refuzat pur și simplu să se întâlnească cu omologul său ucrainean. Niciun alt oficial ungar nu a acceptat o întâlnire. Câteva zile mai târziu, Stefanciuk s-a aflat din nou în tranzit la Budapesta, în drum spre casă după o reuniune G7 – și din nou fără nicio întâlnire.
Este de remarcat că, în pofida acțiunilor partenerilor ungari, echipa președintelui Radei a decis să nu escaladeze conflictul. Într-un comentariu oferit la solicitarea „Evropeiska Pravda”, reprezentanții săi au evitat să menționeze refuzul Ungariei. În schimb, au subliniat că, anterior, imediat după alegerea sa în funcție, președinta parlamentului ungar însăși îl invitase pe omologul ucrainean în vizită. Acest detaliu evidențiază caracterul contradictoriu al refuzului său atunci când Stefanciuk s-a aflat la Budapesta.
